La mijlocul anilor ’90, in revista Zig-zag aparea primul serial umoristic din presa romaneasca postdecembrista. Dupa un deceniu si jumatate, am constatat ca a ramas atat de afurisit de actual, incat am decis sa-l republicam.
O viziune
Motto: „Eroi au fost, eroi sunt inca,
Dar mult nu-i mai tine."
(Dintr-un „Mars!")
In timpul verii, vegetatia acoperea, cat de cat, unele aspecte mai jenante. Odata cu caderea frunzelor si a guvernului, ceea ce se infatisa ochilor era de-a dreptul jalnic: ici un morman de gunoaie, colo un walkie-talkie ruginit, dincolo un Megapower ramas fara acoperire. Luminita, Zizi si Caine strabateau ganditori orasul. Abundenta de produse era zapacitoare. - Eu tot nu inteleg cum rezista, marturisi tanara. Cine le cumpara, la preturile astea? - Cum cine? Vand intre ei! Asta-i economia de piata. Zizi se insela - si o afla foarte curand: in piata se desfiintasera mare parte dintre tarabe – aceasta era adevarata economie de piata! Pe putinele tejghele ramase se vindeau de-a valma: fasole, mixere, „Istoria religiilor" si otrava contra sobolanilor. - Din asta as lua si eu, sopti Zizi, dar nu stiu daca au destula... Tocmai atunci se intampla ceva tulburator. Un freamat undui multimea, un parfum atatator se raspandi in peisaj, toti uitara de ce se afla acolo, intorcand fulgerati capul, si cineva se trezi spunand: - Cand apare... ca o boare... te-ameteste... Zizi isi telescopa si el gatul si reusi sa vada: un taran neasociativizat adusese la vanzare un porc. Oamenii se bulucira nauciti: - E viu? E adevarat? - Uite ce seamana cu al’ de-a tipat la Petrica! - Nene, lasa-ma macar sa pun mana! - Era sa zic ca-i caine! De cand n-am mai vazut... De pret nu-ntreba nimeni, ce rost ar fi avut? Cei trei revenira in cocheta lor debara unde, ca in fiecare seara, Zizi deschise ziarul si Luminita deschise radioul.
