"O fiu de cuc o fiu de cuc

câinele curb câinele curb

o insulă o insulă

pe-ntinsul dru pe-ntinsul dru

câinele curb fiul de cuc

o insulă pe-ntinsul dru

de lucru zi de lucru zi

pe-ntinsul dru de lucru zi

şi drojdia şi drojdia

fiului cuc câinelui curb

a insulei pe-ntinsul dru

a drojdiei a drojdiei

un element din element

din zero-n zero-n zero zer

un gramofon din gramofon

fiul de cuc din fiu de cuc

a ţevcrăpării drojdie

câinele curb pe-ntinsul dru

din zi de joi în zi de joi

un gramofon din zi de joi

a insulei câinelui cruţ

un cu un pu un fru un cru

rosul carŕcterul de fugă

din tanc din scrin din drojdie

din a din ma din zo din ne

o fiu de cuc o iuft bocciu

mer des pri el mer des îndru

mâna la cap câinele-ntins

la orizontul de cruţ dru"

(Oskar Pastior, O fiu de cuc)

m reg|sit nu demult acest poem tradus în perioada în care lucram la Neue Literatur (când aveam obsesia să demonstrez că se poate traduce în limba română poezia plină de jocuri de cuvinte a lui Oskar Pastior şi a lui Ernst Jandl). Mă preocupau pe atunci legăturile speciale dintre muzică şi poezie, scrisesem o carte pe această temă (Melopoetica).

Am ajuns astfel în 1985 la festivalul de la Leuven, care avea drept temă chiar interferenţele dintre cele două arte. Eram pentru prima oară în Occident, suspinam admirând curăţenia drumului şi perfectele marcaje (căci nu mai văzusem aşa ceva), casele de cărămidă roşie cu geamuri albe, cerul foarte albastru, mestecenii şi ulmii uşor îngălbeniţi, gazonul ca un creştet de şcolar. Leuven avea pe atunci peste 30.000 de studenţi, încât zidurile medievale şi arhitectura baroc şi gotic nu mai păreau deloc vechi. Locuiam la Irish