Fabricarea misterului

Sunt la modă filmele americane cu vrăjitori, cu fantome, cu extratereştri din ochii cărora ţâşnesc raze ucigaşe, cu păpuşi malefice etc. Filme infantile, fără valoare artistică. Iată însă că ele constituie un model pentru un tânăr scriitor român, Emil Stănescu.

Emil Stănescu a debutat cu un roman, Cameleonul (Târgovişte, Ed. Bibliotheca), plin de episoade fantasmagorice, dar şi de pasaje pur şi simplu obscure, din care nu se înţelege nimic (decât dorinţa autorului de a atribui un sens metafizic unor elucubraţii). Domnişoare misterioase, Marta, "S." şi altele participă, în roman, la ritualuri fără identitate etnografică, inventate probabil în întregime de Emil Stănescu, rostesc versuri mistico-puerile, supravieţuiesc unui fel de sfârşit al lumii, refugiindu-se pe o insulă şi asigură continuitatea speciei umane prin împerecherea lor cu un delfin pescuit din largul mării. Apare şi un cameleon (de aici şi titlul cărţii), descris în termeni ştiinţifici, ca într-o enciclopedie, dar şi într-un limbaj ezoteric, folosit pentru crearea impresiei de profunzime a textului.

Autorul are talent - sesizabil în unele fraze poetice disparate -, însă şi-l investeşte într-o afacere literară dubioasă. Lipsa de educaţie estetică serioasă îl face nu numai să imagineze tot felul de situaţii năstruşnice cu pretenţii de parabolă, ci şi să adopte un ton patetic-declamativ, care nu mai place azi decât, poate, cameleonilor şi delfinilor.

Poetul şi votul universal

Filosofii, istoricii, politologii dezbat de multă vreme problema complicată a votului universal ca instituţie a democraţiei. Benone Burtescu crede că se poate pronunţa în această problemă mai clarvăzător de toţi. Iată opinia sa despre votul universal:

"Stupidă invenţie, votarea:/ Jumătate plus unul, două treimi/ Îngenunche ori