La Collčge de France, Bronislaw Geremek, invitat să ţină cursuri în specialitatea sa, Evul Mediu francez şi european, vorbeşte despre anii 1500, aproximativ (aşa s-a nimerit) epoca întemeierii renumitului Colegiu, sub Francisc întîiul. Despre marginali vorbeşte istoricul polonez, fost consilier al Solidarităţii - despre feluritele categorii de reprimaţi, alungaţi, "excluşi" - cum se zice astăzi. Subiectul - se vede bine - îi stă la inimă, nu e doar rezultatul unei opţiuni de cercetător, de profesor. Într-o emisiune televizată (canalul ARTE), nu ezită să afirme că mai ales în zilele noastre, în plină societate civilizată, "excluderea" reprezintă problema cea mai gravă - e chiar "tema" sa de predilecţie - ca istoric, ca gînditor, ca om politic, ca om al prezentului, ce mai, ca om viu, nespus de viu - este de ajuns să-l priveşti cu oarecare atenţie, nu neapărat afectuoasă, dar care, iată, nu se poate să nu devină şi afectuoasă. Tipul său de inteligenţă, de profunzime, de intensitate participativă o cere, sfîrşeşte prin a o impune - cu blândeţe o impune -, fără grabă, fără zarvă, fără atributele exterioare ale "autorităţii".

Este întrebat - de una, de alta -, tot "chestiuni arzătoare", dileme şi impasuri ale lumii actuale, din est, din vest, se observă că nu are răspunsuri gata făcute, gîndeşte sub ochii tăi, se întreabă şi el odată cu tine, încearcă - ezitînd firesc - să desprindă un fir al "problemei", să încercuiască un posibil răspuns. Totdeauna "moderat" şi "în trepte". Încearcă să fie liniştit - mai ales atunci cînd e pus în faţa unor întrebări şi situaţii cu totul neliniştitoare şi care prin natura lor însăşi predispun la inflamare, la patos, la zgomot mental şi furie lăuntrică. Înainte de a încerca să răspundă - invariabilul îndemn pe care ni-l adresează, aşa cum lui însuşi parcă şi-l adresează: "să ieşim din sfera emoţională" - iată îndemnul.