Imaginea de fiecare zi şi...

Dacă e să fie un truism, atunci să fie acesta: trăim într-o lume de imagini; de la imaginea noului Tide, a noului Pantenne ProV şi pînă la aceea a munţilor de moloz şi de ambalaje care tind să-şi subordoneze primăriile. Suprasaturat de mesaje, agresat de semne şi urmărit de îndemnuri, ochiul separă din ce în ce mai greu faptul important de cel parazitar, informaţia adevărată de simpla turbulenţă. înainte de a fi intrat într-o reală civilizaţie a consumului, am intrat brutal într-una a promisiunilor. Afişele promit oameni politici, profeţi, spectacole şi reţete pentru mîntuire, panourile furnizează abundenţă, iar minusculele etichete şi corectele ambalaje se îngrijesc de zilnica noastră nevoie de vitamine, săruri, proteine, lipide şi virilitate. Mai vechea problemă estetică privind forma şi conţinutul, banalizată şi obosită între timp, a renăscut subit parcă anume spre a-şi răzbuna îndelungatu-i exil. Dar după cîteva încercări eşuate de a găsi o cît de mică legătură între cele două noţiuni, îţi dai seama că esteticienii au avut dreptate şi că exilul chestiunii este pe deplin îndreptăţit. Intre conţinut şi formă nu există nici o relaţie sau, oricum, nici una dintre cele previzibile. Cumperi whisky şi bei alcool denaturat, te seduce pasta de tomate şi ea se dovedeşte tocmai bună de folosit ca apret pentru rufele proaspăt albite cu asul înălbitorilor. Cumperi un tub de adeziv pe care scrie convingător Made in Japan şi cu mari eforturi extragi din el cîteva bule de aer cu miros înţepător. însă toate aceste eşecuri demonstrează propria noastră slăbiciune şi dezvăluie insuficienţele unui sistem de gîndire mecanic şi caduc. Spectacolul vizual din jurul nostru, avalanşa de imagine şi opulenţele cromatice nu sînt simple anexe ale unei realităţi preexistente. Ele nu comentează nimic şi nici nu transmit informaţii despre altc