Bunicile de la ţară
Mai sunt şi unii cu bunici la ţară: în creierii munţilor sau prin cine ştie ce coclauri din Bărăgan... undeva pe buza planetei: faci un pas şi cazi în neant. Stau în căsuţe de lemn sau chirpici, acoperite cu şindrilă sau paie, cum numai pe "Discovery" mai poţi vedea.
Dorm în bucătărie, cu caprele şi găinile. De-aia put mereu a brânză şi-a găină opărită. Mici, aduse de spate, numai piele şi os, cu broboade negre şi fără dinţi, parcă-s nişte vrăjitoare. Din alea de treabă şi cam jerpelite. Nişte vrăjitoare second-hand.
Da' nu ştiu nici o magie. Numai să ducă caprele la păscut, să dea grăunţe la găini, să spargă lemne şi să aprindă focul în sobe de pe vremea dinozaurilor, care scot fum tot timpul. Să facă o mămăliguţă şi o ciorbiţă de pui, să pună la fiert laptele muls de dimineaţă.
Trăiesc şi ele. Bărbaţii lor, bunicii noştri, au murit de mult, că erau beţivi. "Îi cam plăcea, săracul, să tragă la măsea. Dumnezeu să-l odihnească!"
Aşa zic toate. Apoi ies să caute ouă de prin cuibarele din tufele din curte; să ne dea ceva la pachet. Sunt tare darnice bunicile astea le noastre. Şi tare singure. Da' nu se plâng niciodată.
Nici dactăr Nicu n-ar putea să le ajute. Dar'mite noi. Aşa că le vizităm o dată pe an: ajungem la prânz, plecăm după-amiaza. N-ar avea niciun rost să stăm mai mult.
De sîrbîtori
E naşpa de sărbători.
Toţi se agită: steluţe de neon în copaci, brazi, beteală şi globuri, cadouri scumpe, mascaţi şi colindători, shopping şi spiritul Crăciunului, şampanie şi artificii, felicitări cu clopoţei şi crenguţe de brad, cu Naşterea Domnului, cu cei trei magi, dactăr Nicu şi cu Pamela, cu renii şi Santa Claus...
Toţi râd, zbiară, zâmbesc, se pupă pe stradă sau sub vâsc, la lumina lumânărilor. Dar e nasol. Nasol
