Virgil Ianţu n-a prea făcut lucruri trăsnite în copilărie.

Virgil, faptul că micuţii spun lucruri care mai de care mai trăsnite îl ştim deja. Iar tu, cred că ai auzit mai multe de la ei, decât au auzit alţii. Dar tu... tu cum erai în copilărie?

Am fost un copil ascultător, educat, ce-i drept mai făceam şi năzbâtii ca orice copil. Mare parte din energie o consumam însă pe studiul la vioară şi, din când în când, mai jucam şi fotbal. Nu am făcut trăsnăi memorabile. Aşa cum am spus, eram captivat de studiul la vioară şi nu mă gândeam, pe vremea aceea, la alte lucruri.

Care este cea mai plăcută amintire pe care o păstrezi din copilărie?

În primul rând, îmi amintesc sărbătorile petrecute împreună cu toată familia. Am foarte multe amintiri frumoase legate de acele perioade din an. Părinţii mei au avut mereu grijă să nu-mi lipsească nimic, am avut o copilărie frumoasă. M-au învăţat, însă, un lucru important. Întotdeauna când mi se oferea ceva, trebuia să compensez cu un gest de mulţumire.

S-a împlinit vreun vis al tău din copilărie?

S-au împlinit majoritatea dintre ele. Când eram mic, mă gândeam pentru câteva secunde "ce fain ar fi să mi se întâmple asta..." şi, în timp, multe s-au şi materializat. Dar ce mi se pare mai frumos, este faptul că mi s-au întâmplat lucruri la care nici măcar n-am îndrăznit să visez.

Spune-ne puţin, te rog, şi despre micuţa ta. Cum te alintă? Cum te ceartă? Ce-ţi spune când te vede la televizor?

Jasmina a ajuns la vârsta la care deja conştientizează multe lucruri. Când se uită la emisiunea "Copiii spun lucruri trăsnite", încearcă să-mi distragă atenţia de la televizor şi să mi-o îndrepte asupra ei. Este un pic geloasă pentru că stau de vorbă cu alţi copii. Mă amuză puţin situaţia asta. Am o relaţie extraordinară cu Jasmina. Mă bucur că este u