Daca da Dumnezeu, va fi ales presedinte. Daca nu, nu! Este esenta crezului lui Mircea Geoana, revarsat in capetele alegatorilor din Toplita, veniti sa auza, sa pipaie, sa vaza. Si-au auzit: daca da, se va lupta sa-i aduca pe romani impreuna.
Fara un asemenea agent electoral, nici un candidat nu cuteza sa glasuie multimii. Este un automatism ivit din dorinta de-a se marturisi credinciosi. Si daca maine, sondajele vor arata ca romanii au inlocuit increderea pe care o acorda Bisericii cu alta, legata de Dan Diaconescu, politicienii ar face la coada la OTV aducand de mana gagici care seamana cu Elodia.
Toti lupta pentru pacea mondiala, asa cum fac fetele la concursurile de frumusete. Doar ca, in politica, atunci cand se da startul, pe coridoare tasnesc farisei. Nu suficient de destepti pentru a sti ca un popor refugiat in credinta o rupe binisor la capitolul fundamentelor crestinismului.
Si daca-i spui ca "in vremuri grele, cel mai gresit lucru e sa continuam in vrajmasie si cearta, in vremurile grele, intotdeuna romanii s-au unit, deci sa fim solidari" te va scuipa in fata - macar de-ar mai avea atata simt civic si sanitar!
Dumnezeu iubeste, intr-adevar, concordia, dar asta inseamna ca nu suporta dezbinarea, ca sa fiu foarte explicit, poate pricepe si Mircea Geoana. Deci nici a-ti vorbi de rau aproapele.
Prin urmare, ca sa poata spera la voia Domnului, in varianta in care El ar fi catusi de putin interesat de cine tasneste din urna, ar avea de rezolvat un buchetel de problemute.
De pilda, in octombrie anul trecut, cand Eugen Nicolicea si Doru Ioan Taracila au determinat schimbarea modului de calcul al pensiilor parlamentarilor in sensul majorarii lor, putea sa iasa public sa-i acuze ca uita de ce-au fost trimisi in Legislativ, si sa dea cu ei de pereti.
Si daca n-a facut-o, avea ocazia a