În calitatea mea de preşedinte de onoare al acestui Concurs, aflându-mă totuşi în imposibilitea de a participa personal (după ce am participat cu bucurie la primele două ediţii ale Concursului, Caransebeş 2007 şi Galaţi 2008), simt nevoia să vă adresez câteva gânduri.
Prin modul în care articuleaz două discipline şcolare aflate, aparent, departe una de cealaltă, acest Concurs (iniţiat în urmă cu doi ani de Doamna Profesoara de limba şi literatura română Mina Rusu) este un act de dreptate, deoarece matematica şi poezia sunt, prin natura lor şi prin rădăcinile lor istorice, foarte apropiate. Prin Homer, Tales şi Pitagora, ele sunt fiice ale vechilor mituri, de la care au preluat funcţia de simbolizare şi nevoia de a se plasa într-un univers de ficţiune. Punctul şi dreapta sunt, la Euclid, obiecte imaginare, la fel de imaginare ca personajele Cătălin şi Cătălina din Luceafărul eminescian. Nevoia de metaforă este la fel de puternică în poezie şi în matematică. Ştiu că această afirmaţie vă poate mira, dar gândiţi-vă la operaţia de generalizare, fără de care matematica nu ar exista; nu ascunde ea un transfer metaforic? Posibilitatea de a exprima cât mai mult în cât mai puţin este un privilegiu atât al poeziei, cât şi al matematicii. "Non multa sed multum" şi "Pauca sed matura" sunt prin excelenţă manifeste în amândouă. Tot amândouă au nevoie de rigoare, chiar dacă natura ei este diferită.
Nu întâmplător, mai toate popoarele au avut scriitori care au manifestat interes, uneori chiar pasiune pentru matematică. Omar Khayyam (matematician şi poet, are un monument pe şoseaua Kiseleff din Bucureşti), Eminescu, Ion Barbu (matematician şi poet), Lucian Blaga, Camil Petrescu, Nichita Stănescu, Paul Valéry, Novalis, Lewis Carroll, E.A. Poe, Leopardi, Musil, Hesse, Borges; opera multora dintre aceştia a fost marcată de idei matematice. Mari opere ale
