Problema care ramine dincolo de Prut, in cazul repetarii alegerilor generale, este audienta si influenta reala a partidelor de opozitie. Parlamentul Republicii Moldova a aminat, ieri, data alegerii presedintelui. Era ultima solutie pentru comunisti: daca alegerea ar fi esuat a doua oara, se declansa automat procedura alegerilor anticipate. Motivul invocat frizeaza absurdul: sarbatoarea Inaltarii Domnului! Comunistii puteau invoca, la fel de bine, si coborirea Duhului Sfint asupra Palatului prezidential. Ceea ce-i intereseaza este tergiversarea. De o luna si jumatate, 41 de parlamentari ai opozitiei basarabene rezista presiunilor. O singura bresa printre parlamentari opozitiei, si tot ceea ce s-a intimplat dupa 7 aprilie nu mai are nici un rost. (Fara sa facem un istoric al voturilor de la Bucuresti din ultimele legislaturi, dar in Parlamentul roman s-ar fi gasit un "Iuda" in fiecare zi, in fiecare ora, abonat la tradare, daca obtinea ceva - o functie, o afacere.) Opozitia basarabeana a invatat care sint efectele unei intelegeri cu comunistii, dupa ce liderul PPCD, Iurie Rosca, a batut palma cu Vladimir Voronin in 2005. Partidul-stat a acaparat pe tacute mass-media, economia, a sufocat societatea, a rescris istoria si a reformulat politicile identitatii nationale. Inca o cedare, pentru patru ani, ar insemna aproape sfirsitul, desavirsirea unei mascarade sinistre pentru patru milioane de oameni. Problema care ramine dincolo de Prut, in cazul repetarii alegerilor generale, este audienta si influenta reala a partidelor de opozitie. Vor putea obtine mai multe voturi decit pe 7 aprilie, in cazul unui scrutin corect, supravegheat cum trebuie de observatori externi? De fapt, in urma protestelor de la Chisinau a crescut popularitatea opozitiei? Poate obtine aceasta o majoritate parlamentara, formata din oameni capabili sa faca reforme coerente, sa redreseze economia si sa ame