Am avut in viata cateva privilegii, mai mult sau mai putin meritate. Unul dintre acestea a fost acela de a scrie biografia lui Corneliu Coposu. Cand Alex Stefanescu m-a intrebat, la inceputul verii lui 1996, daca stiu pe cineva care ar putea face asta, m-am trezit spunand "Eu! ", fara sa stiu prea bine de ce: la ora aceea nu prea citisem biografii, cu atat mai putin ma batuse gandul sa scriu! Au urmat cateva luni naucitoare. Pe de o parte, pentru ca atat editura Masina de scris, cat si eu, doream sa scoatem cartea pana la comemorarea unui an de la disparitia Seniorului. Pe de alta parte – pentru ca documentarea a insemnat, intre altele, escaladarea unui turn de dosare din arhiva fostei Securitati. O adevarata lume paralela, din care m-am intors radical schimbat, putand spune, cu mana pe inima, ca pana atunci nu stiusem practic nimic despre inchisorile comuniste si – intr-un fel – nu stiusem mare lucru despre comunism insusi, desi traisem totusi 33 de ani in el. Nu e de mirare ca, de atunci incoace, am citit cu febrilitate orice marturie care mi-a cazut in mana. "Viata lui Corneliu Coposu" a aparut la timp, fiind lansata astfel – printr-o coincidenta plina de sens – intre primul si al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidentiale din 1996, in acel noiembrie care aducea la putere oamenii in care crezuse Corneliu Coposu. Nimeni nu s-a indoit nici atunci si nu contesta nici azi ca acea victorie i se datora in foarte mare masura. Ce s-a ales ulterior din valul de caldura, admiratie, simpatie, speranta si (urmare a mortii Seniorului) compasiune, asta e o cu totul alta poveste… Au trecut de atunci 13 ani. Intre timp s-a publicat editia a doua a biografiei, revazuta si completata, pentru a marca un deceniu de la 11 noiembrie 1995, iar la nivelul societatii romanesti s-au inregistrat, legat de numele Seniorului (dar nu numai), doua fenomene contradictorii: e pomenit