Oricât de apropiat de oameni ar fi omul politic, pentru el ţăranul va fi întotdeauna un votant, iar oaia un multiplicator de voturi; şi ciobanul, şi oaia sunt aşadar „folosiţi” electoral.

Ne-am resemnat şi ştim că nu avem scăpare: cum vine anul electoral, politicienii se întorc „cu faţa către popor”. Imaginile din 2004, în care prezidenţiabilul Adrian Năstase fie cosea pe o coastă de deal şi lua în braţe purcei, fie descindea cu elicopterul într-un sat transilvănean în care nu mai fusese picior de premier, au rămas emblematice pentru acest gen de abordare electorală. Probabil că din anul electoral 2009 vom reţine imaginile cu Traian Băsescu arborând clop şi traistă sau tunzând oaia la Bucşoaia (na, că ne-a ieşit şi o rimă internă!).

Judecând la rece, dincolo de isteria televizată pe care o provoacă orice gest al preşedintelui, şi tunsul oii este un artificiu electoral acceptabil, cum era şi mângâiatul purceilor. Europa şi America pot furniza nenumărate exemple de candidaţi care au mângâiat vaci, cai şi căţei - dacă aşa a cerut strategia de campanie.

Nicolas Sarkozy însuşi frecventează expoziţiile agricole unde se ia la harţă cu fermierii. Problema este însă exact aceasta: că este doar un artificiu electoral, chiar dacă Traian Băsescu reuşeşte să comunice mult mai natural cu oamenii decât au reuşit vreodată Adrian Năstase sau Călin Popescu-Tăriceanu.

N-o fi preşedintele oficial în campanie, dar nici noi nu suntem atât de lipsiţi de inteligenţă încât să credem că ofiţerul de marină ar tunde oaia dacă nu s-ar pregăti de alegeri. Tocmai de aceea îndrăznim să afirmăm că preşedintele trişează puţin când susţine că nu s-a hotărât asupra candidaturii, dar face săptămânal băi de mulţime.

De ce „zgârie” însă ieşirile politicienilor în peisajul bucolic naţional? Toţi orăşenii au din când în când momente de extaz „