Poveştile se coc pe neştiute,

Zmeii solzoşi mai zăbovesc în zeamă

De zmeură, cu minţile pierdute

În larma alintărilor ce-i cheamă,

Şi dinspre zîne, şi dinspre izvoare

Unde-i un şarpe care muşc-o floare;

Şi fluturii fac semne de-ntrebare

În aerul ce-ncet-încet îi doare

De-atîta puritate. Cerbi cu ramuri

În loc de coarne îi privesc pe geamuri

Şi sufletul li-l umplu iar cu frunze

Şi fructe cu miez cald le storc pe buze

Pînă ce fierbe-n ei îndemnul dulce

De-a se lua după năluci şi-a se tot duce...

Poveştile se coc pe neştiute,

Zmeii solzoşi mai zăbovesc în zeamă

De zmeură, cu minţile pierdute

În larma alintărilor ce-i cheamă,

Şi dinspre zîne, şi dinspre izvoare

Unde-i un şarpe care muşc-o floare;

Şi fluturii fac semne de-ntrebare

În aerul ce-ncet-încet îi doare

De-atîta puritate. Cerbi cu ramuri

În loc de coarne îi privesc pe geamuri

Şi sufletul li-l umplu iar cu frunze

Şi fructe cu miez cald le storc pe buze

Pînă ce fierbe-n ei îndemnul dulce

De-a se lua după năluci şi-a se tot duce...