Liderul naţional al partidului se priveşte rotund în oglindă. Îşi mângâie obrazul proaspăt bărbierit şi-şi ridică satisfăcut o sprânceană. Se uită îndelung la bărbatul dinspre care aceeaşi privire de vată îl îmbie calin. Îi place nespus să se admire, îndeosebi dimineaţa, când încă noaptea nu-şi risipeşte vraja.

E ditamai conducătorul, şi visează, cu pieptul bombat, la mai mult. Visează să ajungă la Cotroceni. Sau să rămână acolo. Adulmecă apropierea izbânzii şi de aceea a devenit uşor irascibil şi nerăbdător. Îl mai desparte atât de puţin de... închide ochii pentru câteva clipe şi răsuflă sacadat, sedus de mirajul împreunării cu fata morgana puterii supreme în stat.

Sirene ascuţite, maşini blindate, gărzi de corp, amante oficiale, vizite în birourile ovale, însoţiri la nivel înalt, o ţară la picioare şi-un munte de bani, toate îi trec încolonate prin mintea lunecată în transă. Sărmanul, habar n-are că e captivul propriilor plăsmuiri! Şi al maşinăriei de partid care lucrează fără scrupule în spatele său şi al oligarhilor care îi "sponsorizează" obsesia de mărire, şi al mogulilor de presă care îi retuşează mereu portretul incomplet, şi al familiei şi prietenilor stârniţi de privilegiile întrezărite deja, şi al serviciilor secrete, stăpânele abuzive ale fiinţei sociale, redusă la statutul de cip ori cod numeric.

În provincie, liderul judeţean dă ordine în numele şefului de la centru, pe care l-a sprijinit vârtos să fie primul între ei. Îşi cheamă oamenii de taină şi le porunceşte scurt să-i biciuiască pe activiştii din teritoriu. Trântorii ăştia s-au lăsat pe tânjală şi campania electorală e în toi! Telefoanele zbârnâie, bancnotele foşnesc evazionist, maşinile gonesc bezmetic prin satele şi cătunele cotropite de mucegaiul înapoierii. Sunt încărcate materiale propagandistice pentru pomanagiii din gubernie, se întocmesc tabele şi se