Capra e altri poemi / Capra şi alte poeme
de Umberto Saba
Antologie, traducere şi postfaţă de Dinu Flămând
Poetul triestin Umberto Saba este astăzi un bun naţional al culturii italiene, una dintre figurile de prim rang ale liricii moderne din secolul XX.
Născut (în 1883) în oraşul de pe coasta dalmată, în perioada în care acesta era înglobat Imperiului Habsburgic, viitorul poet a avut o copilărie fericită numai până la vârsta de trei ani, după cum avea să se confeseze el însuşi mai târziu.
Fiu al unei evreice, Felicita Rachel Coen, şi al unui italian, Ugo Edoardo Poli, el a fost crescut de doica lui de origine slovenă până la vârsta de trei ani, când existenţa în „paradis“ a luat sfârşit. După divorţul părinţilor săi, petrecut destul de repede, copilul Umberto a fost crescut de mama sa, o femeie austeră, „care nu ştia să trăiască, dar nu-i lăsa nici pe ceilalţi să trăiască“.
Relaţia încordată dintre fiu şi mamă l-a făcut pe Saba (care şi-a luat acest pseudonim mai târziu) să-l preţuiască pe tatăl său, cu care se revăzuse între timp. Tatăl său a fost pentru poet un copil mai mare, vesel, zvânturat, un aerian, în timp ce mama era tristă şi aspră. De acest conflict repercutat asupra intimităţii sale va suferi poetul toată viaţa, dar tot de aici îşi vor trage seva poeziile sale, ale unui eu chinuit, melancolic, predispus mai degrabă la reflexie decât la acţiune.
Opera sa principală este „Canţonierul“, sumă a poeziei sale (poetul a publicat mai multe volume cu diverse titluri), cu cele 437 de poeme pe care le-a cizelat toată viaţa, într-un efort continuu de definire a liricii sale care celebrează viaţa.
În viziunea criticului literar Margherita Ganeri, cea care semnează prefaţa volumului, „tema iubirii este centrală la Saba, ca şi la Petrarca, şi la el ea exprimă un sentiment neliniştit şi nesatisfăcut“. Dar Saba este şi autor