Parlamentul European ar putea fi, pentru prima dată în istoria sa, condus de un est-european. Deşi campania pentru alegerea noului Parlament European este încă în plină desfăşurare, în spatele uşilor închise se împart deja posturile cele mai influente. Noua structură a Parlamentului European (PE) după alegerile din 7 iunie va determina desemnarea preşedintele său, funcţie pentru care mare favorit este ex-premierul polonez Jerzy Busek. Ar fi contracarate astfel acuzaţiile ţărilor Noii Europe la adresa Vechii Europe care i-ar trata pe nou-veniţii în UE drept membri de rangul doi.
Alegerea est-europeanului de 68 de ani în fruntea Parlamentului European ar constitui „un semnal politic puternic“, în acest sens, consideră şi creştin-democratul Elmar Brok. În plus, se ştie deja că va fi păstrată regula convenită în 2004 între cele două mari forţe politice din PE – socialişti (PES) şi populari (PPE-ED) – respectiv împărţirea mandatului de cinci ani al preşedintelui şi alternanţa la putere pentru doi ani şi jumătate fiecare.
Un candidat dintr-o ţară membră nouă, conciliant cum este Buzek, ar fi binevenit pentru lobbyul german între două mandate germane în această funcţie, adică după preşedintele în exerciţiu Poettering şi înaintea socialistului Martin Schulz.
Troc între PES şi PPE
Alternanţa este „monedă de schimb” între PES şi PPE-ED la nominalizarea reprezentanţilor grupurilor în celelalte funcţii din legislativ. De altfel, această repartiţie a funcţiilor este strâns legată de apartenenţa la un grup politic şi de naţionalitatea celui în cauză.
Cum o ţară nu poate deţine şi preşedinţia PE, şi preşedinţia mai multor comisii ale legislativului, este clar că Germania sau Marea Britanie, de exemplu, pot revendica anumite poziţii, prima pierzând două comisii importante în 2007 din cauza nominalizării neamţul
