E oier, are 85 de ani si oamenii din Marginimea Sibiului il considera alesul lui Dumnezeu
Vedenia din varful muntelui
"Eu n-am gasit pe nimeni fericit pe lumea asta. Ori e una, ori e alta. Poate doar ai care inteleg, ei sa fie oleaca mai multamiti, adica sa simta ceva fericire. In rest, tot omu are o amaraciune, o indoiala, ceva. Iti mai spun o patanie, s-o bagi bine la cap. Cand a umblat Isus pe pamant cu Sfantu Petru, au calatorit mult si au trecut si pe muntele unde era ingropat Adam si..." Se opreste brusc, cu glasul sufocat de lacrimi. Plange intr-un fel straniu, nemaivazut de mine pana acum. Lacrimile lui nu se scurg, nu aluneca pe obraji. Tasnesc, pur si simplu, una dupa alta si se izbesc puternic de masa, plescaind ca niste picaturi mari de ploaie. Mai tarziu, aveam sa descopar ca plansul asta e pentru el aproape un reflex, atunci cand aduce vorba despre Dumnezeu. E smerenia lui, emotia lui suprema. Ramane o vreme cu ochii inchisi si capul plecat, apoi tuseste usor, netezindu-si glasul. "Si umblau ei pe muntele ala cand, deodata, Isus vede zacand la umbra unui jneapan capatana lui Adam. Se apleaca, o ridica si zice: "Cum ti s-a parut lumea asta, Adame?" "Ca un vis, Doamne!", ii raspunde teasta lui Adam. "Dar paharul mortii, cum ti s-a parut?", il intreaba mai departe Isus. "Asa a fost de amar, Doamne, ca si-amu il simt printre masele". Asa e si viata asta a noastra, trece ca un vis. N-ai ragaz nici ca sa te dumiresti. Cum te invoiesti oleaca cu naluceala asta, gata, ai si inghitit amareala mortii. De-aia zic, de cand sunt, n-am gasit pe nimeni fericit pe lumea asta. Numai ca aici eu am o socoteala, ti-o zic s-o bagi bine la cap: nefericirea asta a omului e un pacat mare in fata lui Dumnezeu."
*
Il cheama Dumitru Stef si are 85 de ani. Lumea din sat ii zice Babu. Aici, in Marginimea Sibiului, Babu inseamna "mos", "intelept", al
