Mimica facială îi trădează întotdeauna pe mincinoşi, deşi unii cred că o pot controla.

Părinţii noştri au grijă să ne spună, de când suntem mici, să nu cumva să minţim, pentru că mai devreme sau mai târziu vom avea aceeaşi soartă ca Pinocchio, care a sfârşit prin a fi demascat de propria faţă. Chiar să fie posibil ca numai privind faţa cuiva să ne dăm seama dacă cineva ne spune sau nu adevărul? După 40 de ani în care au analizat centimetru cu centimetru chipul uman în laboratoarele Departamentului de psihiatrie din cadrul Universităţii din San Francisco, psihologul american Paul Ekman a reuşit, în sfârşit, să demonstreze antica teoremă a lui Darwin care afirma că mimica pe care o afişăm pentru a exprima teamă, dezgust, furie, dispreţ, surpriză, fericire şi tristeţe este universală şi comună tuturor oamenilor. Altfel spus, indiferent că venim din SUA, Japonia, România sau Noua Guinee, manifestarea emoţiilor este involuntară.

Emoţii intense

După ce un pacient i-a mărturisit că l-a minţit în faţa camerei în timp ce era intervievat, profesorul Ekman a privit de zeci de ori secvenţa, pentru a identifica imaginea minciunii. „Brusc, am văzut-o: o expresie intensă de teamă, care a durat un sfert de secundă“, a povestit specialistul, care a găsit şi cuvântul potrivit pentru a-şi defini „descoperirea“: miniexpresii - „revelaţii rapide şi intense ale unor emoţii ascunse, care ne străbat chipul, fără nici o şansă de a fi blocate“. Din fericire pentru mincinoşi, 99 la sută din oameni nu ştiu să recunoască aceste semnale. Doar în 50 dintre cele 15.000 de cazuri studiate de medicul californian, voluntarii folosiţi pentru acest studiu au putut stabili, fără prea multe eforturi, când au avut în faţă un „chip mincinos“. Cu toate acestea, cu un pic de antrenament, chiar şi cei mai distraţi dintre noi pot să înveţe să recunoască minciuna.

@