A compus 20 de melodii, are o voce superbă şi speră să obţină trofel 2009 de la Festivalul Mamaia Copiilor sau un premiu pentru creaţie. Zilnic cântă câte opt ore pe zi.

„În fiecare zi de când mă trezesc încep să cânt. O ţin tot aşa până seara. Acasă cânt două, trei ore, la şcoală tot cam la fel şi mai fac alte două la pregătire la canto”, aşa îşi începe povestea Daniela Mărăcine. A început să cânte de mică. Când avea un an şi jumătate bunica o înveţa rugăciuni cînd o lua cu ea la biserică. „Aşa am început, iar la trei ani cântam cântece bisericeşti. În clasa a IV-a am compus prima melodie pentru serbarea de sfârşit de an care se intitula «Copilăria»”, povesteşte Daniela. A făcut apoi pregătire cu un profesor, până în clasa a VI-a, cântând diferite melodii şi a studiat şi vioara timp de opt ani, însă a renunţat. „Vioară am făcut de la grădiniţă, dar după opt ani am realizat că nu mi se potriveşte. Părinţii au ales vioara, deşi eu doream să fac pian”, spune eleva. Din clasa a VIII-a s-a pregătit ca să intre la clasa de canto a Liceului de Artă, unde a intrat cu brio. De anul acesta s-a apucat foarte serios de canto şi pe lângă şcoală ia ore şi în Bucureşti, săptămânal cu Viorela Filip.

„Nu poţi să cânţi o piesă fără să crezi şi să simţi ce spui”

„Pentru mine canto înseamnă legătura cu lumea. În fiecare melodie eşti alt personaj, dar nu un actor. Nu poţi să cânţi o piesă fără să crezi şi să simţi ce spui. Nu cred că e mulţumire mai mare să vezi încântarea din ochii celor care te ascultă”, mărturiseşte tânăra. De un an, Daniela participă la cele mai importante concursuri naţionale vocale din ţară, unde a obţinut cam peste tot locul I. „Am început şi eu să merg la concursuri şi festivaluri ca să mă obişnuiesc cu scena. Am participat la «Coloana Infinitului », în Târgul Jiu, unde am luat locul II, la «Flori de castan», de la Piteşti