La terminarea facultăţii nu-şi imagina că viaţa îl va purta în mijlocul unui război. Acum, după o nouă misiune acolo, este doar o experienţă inedită.

Ca mai toţi absolvenţii de la „Mircea“ era cu fizica şi matematica… la zi. Opţiunea pentru inginerie a venit ca fiind ceva firesc, dar pasiunea pentru maşini şi motoare a fost determinantă. Şi aşa a ajuns inginer auto, cu ultima „cursă“ dinaintea Revoluţiei, în vara lui ’89.

A învăţat la greu dinamică şi construcţia autovehiculului, materii de căpătâi pentru un inginer din domeniul ăsta, dar a profesat în civilie mai puţin de doi ani până când STTG-ul, societatea unde luase repartiţie, s-a reorganizat pentru a se închide.

Era vremea când, în nebunia taximetriei şi a afacerilor cu comerţ de haine din Turcia şi dozatoare de suc, Jandarmeria i s-a părut a fi o „oază de disciplină“ şi chiar o soluţie pentru a-şi continua activitatea. Şi-a „negociat“ transferul mai întâi cu soţia, apoi: „Am ajuns într-un moment de tranziţie al mentalităţii, în care şocul Revoluţiei încă mai era resimţit.

Nu am fost un tip stresat de militărie, aşa că nu am făcut-o nici atunci când am început să dau de greu, dar încet-încet am urcat în diferite funcţii de conducere, cu responsabilitate în domeniul logisticii“.

Biroul lui este într-un „atelier“ al războiului

Peste o săptămână va încheia a doua misiune în Kosovo.

A fost încă un an petrecut într-un teatru de operaţiuni, în epicentrul Europei, în apropierea unui „vulcan etnic“ care încă mai fumegă. Între albanezi şi sârbi sunt forţele de menţinere a păcii. Valentin este acolo, în linia întâi, coordonând o bună parte din activităţile forţelor internaţionale.

Sunt raziile pentru confiscarea armamentului uşor pe care combatanţii încă îl mai ascund prin şifonier şi pe sub pat, sunt demonstraţiile de stradă care invariabil degene