"Dansul n-a fost pentru mine o meserie, ci un mod de a fi"
A fost una din marile balerine ale Romaniei, o stea de prima marime a Operei Nationale din Bucuresti. Rasfatata de public, de presa si de colegi, a lasat o dara de aur in urma ei, prin interpretarea de neuitat a unor mari partituri coregrafice: "Dansul lebedelor", "Giselle"... Dupa retragerea de pe scena, Simona nu s-a despartit de balet. Si-a luat doctoratul in coregrafie la UNATC, iar anul acesta a fost numita coordonator al companiei de balet a Operei Nationale, o pozitie de prestigiu, dar si de mari provocari ...
- Luminile scenei s-au stins, aplauzele au amutit. In rastimpul care a trecut de cand ti-ai atarnat pantofii de dans in cui, ai avut ragaz sa-ti regandesti succesul si cariera? Cum se poate desprinde un dansator de podelele scenei, ca sa devina un... zburator, o glorie a baletului?
- Eu nu cred ca exista o reteta a consacrarii, a succesului. Talentul e dat de Dumnezeu. El este cel care te inzestreaza cu har si tot El este cel care iti da puterea, pe parcursul vietii, sa reusesti sa depasesti toate obstacolele, sa infrunti toate provocarile, sa-ti implinesti talentul cu care ai fost daruit. O alta conditie este munca: titanica, uriasa! Dar una e sa muncesti cand ai zborul in tine si alta, cand trebuie sa inveti sa zbori... Pe mine, ceea ce m-a motivat in toti acesti ani si ma motiveaza si azi nu a fost atat dorinta de a face o cariera, ci bucuria enorma de a dansa, de a incerca, realmente, sa "zbor" sub luminile scenei, sa-i atrag in magia aceasta si pe spectatorii din sala. Iubesc oamenii. Iar faptul ca mereu sunt deschisa pentru a darui celorlalti, cred ca in acelasi timp ma si salveaza. E foarte important ce incarcatura emotionala poarta gesturile noastre: daca ele sunt intr-adevar autentice sau doar demonstrative. Publicul simte. Emotia nu se poate truc
