In momentul acesta, televiziunea iti ofera tot. Tot ce poate oferi o televiziune: tele-vederea, care cuprinde tele-auzirea, isi poate lua ca obiect orice domeniu al realitatii umane. Orice poate fi tema de emisiune. Atunci cand ceea ce vrea televiziunea sa tematizeze nu face parte din vizibil, apare posibilitatea evocarii a ceea ce nu se vede. Vrei sa sugerezi curajul? Prezinti fictiune. Vrei sa inmoi inimi? Prezinti oameni care spun povesti induiosatoare. Cand povestea nu se poate alcatui numai din imagini, e suficient sa filmezi figurile povestitorilor, pentru ca televiziunea nu e doar locul vederii imediate, ci si unul de atmosfera. Singura sa limita consta in caracterul ei cotidian, rutinier, care niveleaza orice-i cade in orizot. Din ce in ce mai frecvent, orice domeniu al realitatii umane poate fi tema unui canal de televiziune. In Romania, n-am ajuns sa avem canale dedicate, de pilda, gatitului, sporturilor moto, muzicii usoare romanesti, filmelor lui Sergiu Nicolaescu, liceului – dar ar putea aparea oricand asa ceva, nu ma indoiesc. Am fost de curand la tara, in Ardeal. Undeva la marginea Clujului, unde n-am semnal la mobil decat daca urc putin inspre mijlocul curtii de pasari. O casa veche, cateva camere, dotata de o vreme cu toaleta interioara; confort mediu. Dar si doua televizoare pentru doua antene parabolice, una Digi, alta Dolce. Salbe de programe. Ce nu vezi in bucatarie se prinde-n dormitor. Ajuns in casa, vad televizorul deschis. Pe Trinitas. Matusa mea, cea la care am stat, e credincioasa. Ea e, corul, de la biserica greco-catolica din cartier. Are voce si evlavie, multa bunatate si o teama de a judeca oamenii. Are doar patru clase, multa inocenta si convingeri sanatoase. S-a maritat la 16 ani, urmeaza curand nunta de aur. A trait greu, munca la camp de la 5 dimineata la 10 seara. Ce nevoie ar avea ea de televizor? Culmea, ii sustine credinta. Poat