Profesorul Mihai Attila Szabo nu stă pasiv în faţa talentului elevilor săi. Dacă este nevoie face cu ei ore în plus sau le plăteşte participarea la concursuri.

Szabo Attila Mihai iubeşte chitara şi se străduieşte să înveţe cât mai multe stiluri de interpretare pentru sine şi pentru elevii săi. O parte dintre foştii elevi îi sunt acum colegi de catedră.

A început studiul chitării la şase ani. “Mama m-a înscris la chitară la Cercul Militar. Fiind înalt m-au acceptat fără să întrebe vârsta”, povesteşte el zâmbind. Când s-a descoperit că are doar şase ani, a trebuit să se retragă. Erau admişi copiii din clasa a cincia, nu micuţii. A studiat în particular chitara până în clasa a şaptea. Dintr-a opta a urmat cursurile Liceului de Muzică. “Mama ar fi vrut să fac mate-info la Gojdu, unde a terminat şi ea. Eu am ales Liceul de Artă şi nu-mi pare rău”, spune el. A studiat cu Alexandru Lucaciu şi a participat la concursurile locale de chitară. “Abia după ce am absolvit eu au început festivalurile şi concursurile interjudeţene şi naţionale. Eu n-am avut parte de ele cum au acum elevii mei”, povesteşte el.

Facultate şi catedră

La absolvirea liceului a fost admis la Facultatea de Muzică iar în paralel a predat ca suplinitor la liceul său. A făcut pedagogie muzicală şi chitară cu Hanno Musik, apoi a urmat interpretare cu Constantin Andrei la Cluj şi master în managementul educaţional. Între timp şi-a dat seama că vrea să facă şi informatică şi s-a înscris la cursuri postuniversitare la Cluj. Ar putea preda şi informatica, dar se rezumă doar la chitară. Şi nu regretă. “Elevii mei au obţinut peste 50 de premii la concursuri naţionale şi internaţionale de chitară”, spune el satisfăcut. De mulţi ani este deja membru în juriile multor concursuri de chitară. “Când sunt în juriu, nu prea îmi duc elevii la concurs. Dacă juriul este ales dintre profesorii care au elev