"Cand Elvis Presley a devenit faimos, am iesit si noi afara cu fruntea sus"

"Blues-ul a pus stapanire pe mine inca de mic copil...", canta cu vocea sa blanda Charlie Musselwhite, la inceputul concertului sau bucurestean de pe 17 mai. Chiar daca s-a desfasurat intr-un club si nu pe stadion sau intr-o sala, concertul a fost una dintre cele mai frumoase intamplari muzicale din aceasta prima jumatate de an. Un an in care amatorii de muzica buna au dreptul sa fie dezamagiti: pentru show-ul Tinei Turner nu s-au gasit bani, Iggy Pop si-a anulat turneul mondial, Depeche Mode si-a amanat cateva concerte, anuntul venirii trupei AC/DC in Romania s-a dovedit a fi o escrocherie... Ca un facut, marile evenimente ale verii se opresc undeva la Praga sau Belgrad. In acest context, "Anotimpurile Bluesului" (organizat de Event Plus) reuseste cu multa seriozitate sa acopere o nisa neexploatata, aducand in fata publicului roman bluesmani americani, unul si unul. Iar Charlie Musselwhite este un astfel de nume greu, in istoria blues-ului contemporan. Considerat, alaturi de Sugar Blue, cel mai bun cantaret la muzicuta din lume, Charlie a lansat 23 de albume, a colaborat cu artisti importanti si, in plus, are o biografie fascinanta. A fost coleg de scoala cu fratele lui Johnny Cash, amic cu Elvis Presley, si l-a avut pe John Lee Hooker drept cavaler de onoare la nunta sa. In tinerete, a nimerit mai mereu in capitalele mondiale ale lumii muzicale, la Memphis in epoca pionierilor rock-n-roll-ului, la Chicago, cand legendele blues-ului cantau in baruri, si la San Francisco, in anii de aur ai miscarii flower-power.

L-am intalnit pe Charlie Musselwhite la trei zile dupa concert, zile in care s-a plimbat prin tot Bucurestiul, impreuna cu sotia sa, au ascultat lautari la Carul cu Bere, au vizitat Muzel Taranului, de unde si-au cumparat ii si discuri cu muzica traditionala romaneasc