„Nu vă supăraţi, ce se vinde aici?“ „Cărţi.“ „Daţi mai puţine, să prindem şi noi!“
Incultura, mârlănia, mitocănia l-au exasperat chiar şi pe maestrul Tudor Gheorghe, cel atât de optimist când cântă, cu vocea sa tunătoare: „Acolo este ţara mea / Şi neamul meu cel românesc / Acolo eu să mor aş vrea / Acolo vreau eu să trăiesc“. Interviul găzduit ieri de „Adevărul“ ne arată un Tudor Gheorghe dezamăgit de ceea ce vede în jurul său. Lipsa de maniere sau de respect o pune pe seama proastei educaţii. În căutarea unei soluţii de ieşire din acest marasm, artistul ne livrează o povestioară: „Consulul britanic acreditat la Bucureşti a fost întrebat odată, la TVR: «Disciplina britanică este proverbială. Cum aţi reuşit?» Iar consulul britanic a răspuns, privind fix spre cameră: «I-am bătut 400 de ani!»“.
Tudor Gheorghe vorbeşte despre disciplină, dar mizează pe cultură. Şi nu greşeşte deloc: vindecarea poate veni prin disciplină, dar prevenţia se face prin educaţie. Iar cea mai eficientă formă de educaţie este lectura. Ne oripilează mitocănia în creştere a adolescenţilor, dar ar trebui să ne îngrozească faptul că vin din urmă generaţii pentru care cititul este o ocupaţie desuetă.
„Cărţile sunt esenţiale pentru democraţie. Democraţia, în forma ei modernă, vine din ideea de (în)scris “ – Stephen L. Carter, citat de „Dilema veche“, numărul din 26 martie – 1 aprilie 2009. Poţi ajunge milionar în euro sau mare politician, dar incultura te va trăda ca pe un pigmeu ridicol. Handicapul lipsei de lectură nu poate fi acoperit nici de tupeu, nici de bani sau de înalte dregătorii!
De aceea, copiii trebuie ajutaţi să înţeleagă de mici rostul cărţilor, aşa cum înţeleg rostul mamei sau pe cel al biberonului. Dacă ei vor creşte printre cărţi, atunci au o şansă să vadă în lectură nu o corvoadă, ci una dintre marile bucurii ale vieţii.
