Presedinta Asociatiei "Terra Ecologica"
O fata subtire, fragila, cu un copac aurit, prins la gat cu un lantisor, si un zambet larg, larg de tot. Asa arata la prima vedere Simona Cretu, de fapt, o adevarata forta printre ecologisti. Tenace, luptatoare, nu da niciodata inapoi de la tinta vietii ei: sa planteze copaci, multi copaci. Paduri intregi. Si, culmea, reuseste. Devotamentul si succesul actiunilor ei ne dau mare speranta ca Romania se va schimba in bine... la un moment dat.
- Macelul padurilor romanesti se transmite de la o guvernare la alta, ca un consemn. Poate un ONG, cum e cel pe care-l conduci, sa opreasca prapadul?
- Noi vrem, deocamdata, sa contracaram prapadul taierii padurilor. Ce facem? Cautam suprafete cat de mari de teren pe care plantam copaci. La inceput, am incercat sa fac asta chiar in oras, am fost pe la majoritatea primariilor de sector, dar fie nu aveau pamant pe care sa mi-l dea, fie nu prea intelegeau de ce si cum vine asta cu plantarea copacilor. Oricum, eu voiam si vreau sa fac lucruri mari, de amploare, de durata, pentru ca daca te incurci cu lucruri marunte, marunt ramai. Deci, nu voiam sa plantez un pom la colt de strada (care, oricum, e obligatia primariilor), ci paduri. Prin urmare, am inceput sa caut terenuri in imprejurimile capitalei, aveam mai multe sanse, iar beneficiile sunt cumva asemanatoare: paduri noi in jurul Bucurestiului ar imbunatati aerul, si in interiorul lui. Si uite asa, din poarta in poarta, din primarie in primarie, am ajuns la Ciorogarla. Primarul de acolo mi-a oferit 7,5 hectare de teren pentru plantare. Chiar daca locatiile pentru paduri se cam schimbau de la o zi la alta, pana la urma, ei au fost primii care au oferit terenuri mari. Hotararea consiliului local s-a luat chiar de ziua mea, pe 29 octombrie. Am plantat salcami. Nu sunt niste copaci "nobili", lumea chiar m-a luat pu
