Noua concepţie cunoscută în Europa medievală, sub numele de algorism, desemnând sistemul aritmeticii zecimale, bazat pe principiul valorii poziţionale a simbolurilor numerice, a pătruns târziu şi cu destulă greutate, trebuind să învingă inerţia refuzului zero-ului, care mai dăinuia încă, din Antichitatea greco-romană. Tot de la numele lui al-Huarizmi - latinizat, Algorithmi - a provenit şi termenul algoritm = un set de reguli, prin care, recurgându - se la un număr finit de operaţii, se rezolvă o problemă de matematici.

Coextensiv, noţiunea se aplică oricărei liste ordonate de operaţii pentru obţinerea unui rezultat. De pildă, o reţetă culinară, o schemă de tricotaj sunt şi ele un algoritm. (În ignoranţa generalizată din mediul nostru politic, cuvântul a cunoscut vogă hazlie, în epoca venirii la putere a Convenţiei Democrate - guvernarea Ciorbea etc. - prin algoritm ajungându-se să se înţeleagă împărţirea ciolanului, după procentajul electoral...) În secolul al XIII-lea s-a iscat o adevărată dispută între "abacişti" şi "algorişti"...

În cartea lui Adelardus de Bata, scrisă în 1143, cuvântul ciffre e folosit pentru a desemna noul semn, zero. La curtea siciliană a împăratului Frederic II de Hohenstaufen, devenită un centru de iradiere culturală, permeabil la influenţele orientale, Leonardo da Pisa, zis şi Fibonacci (ca. 1170-ca. 1240, 1179-1240), care călătorise în Maghrib, a publicat în 1202 Liber abaci, compusă din 15 cărţi, în care semnul lui zero era numit cephirum.

PROCEDEE

Deoarece semnele arabe (indiene) uşurau simţitor calculele, negustorii şi bancherii lombarzi au adoptat imediat procedeele propuse de Leonardo da Pisa. S-a renunţat repede la operaţiile, de acum greoaie, cu abacul sau cu tăbliţele de socotit (nemţii le numeau Rehnenbank, de unde a derivat cuvântul bank = bancă, cu accepţia de aşezământ în care se împrumută bani).