Romania va incepe constructia unei a doua centrale nucleare in toamna acestui an. Tot atunci se va stabili si amplasamentul unei a doua hidrocentrale pe Dunare.

Puterea acesteia se estimeaza ca o sa fie mai mare decat cea a complexului energetic de la Portile de Fier I si II - exploatat de Romania si Serbia. Sau cel putin asa sustine ministrul Economiei, Adriean Videanu.

La nivelul anului 2010, 33% din consumul intern brut national de energie electrica va proveni din surse regenerabile, iar Romania va deveni in cativa ani lider pe piata sud-est europeana, dupa cum sustine premierul Emil Boc.

Ce este neadevarat in aceste afirmatii? Totul!

In primul rand, o centrala nucleara nu este o vila pe malul unui lac, pe care un arhitect bun ti-o poate proiecta in mai putin de sase luni, cat a mai ramas pana in toamna. O centrala nucleara nu echivaleaza cu ridicarea unui pavilion de spital pe care il poti face doar cu bani de la buget. O centrala nucleara nu este nici macar o sosea de centura cu profil de autostrada pentru constructia careia e suficient sa tocmesti cativa constructori locali.

Numai realizarea exproprierilor pentru o astfel de centrala - indiferent daca acestea presupun un schimb de terenuri intre autoritati sau plata unor despagubiri materiale pentru proprietarii din zona - probabil ca o sa dureze cativa ani, asta ca sa nu mai vorbim de obtinerea autorizatiilor de mediu si de rezolvarea problemelor de natura politica.

In al doilea rand, nici gasirea unui amplasament pentru o hidrocentrala pe Dunare nu este atat de usor pe cat crede Adriean Videanu. Daca studiile de fezabilitate vor indica faptul ca aceasta trebuie amplasata in amonte de Silistra, atunci hidrocentrala va trebui construita si exploatata impreuna cu Bulgaria, tara care a facut o prioritate nationala din energia nucleara, nu din