Totul a pornit de la o cutie de chibrituri pe care o primise cadou de la nişte cetăţeni în tricouri bălţate şi şepci cu cozoroc scurt. Dumitru Stancu se angajase ca cioban la turma de oi de protocol a unui om de afaceri din Floreşti. În week-end, respectivul avea drept oaspeţi la vila sa din munţi perechi din lumea bună a oraşului.

Somnului binefăcător de după masa îmbelşugată îi urmau fel de fel de distracţii. Una dintre ele consta în mulsul oilor. Femeile, mai ales, se dădeau în vânt după distracţia asta. Încercau şi ele trăirile unei ciobăniţe, ştiut fiind că ciobanii erau bărbaţi vânjoşi, buni la pat.

Soţii lor aşteptau cu mare încântare momentul când doamnele şi domnişoarele se aşezau pe scăunel cu poalele sumese şi apucau cu mânuţele lor fine ţâţa oii. Unii, pentru că merita să vezi pulpele desfăcute, ba chiar şi chiloţeii mulgătoarelor mai tinere. Alţii pentru că, deşi n-o mărturiseau, mânuţa nevestii pe ţâţa oii îi ducea cu gândul la alte lucruri, pe care, oricât se străduiseră ei să sugereze că le-ar vrea, nevestele se codiseră să le facă.

Dumitru Stancu traversa şoseaua cu turma sa, prevăzută cu tot ce-i trebuie: dulău de stână, mergând cu limba scoasă, berbeci păşind falnic şi măgarul, care se oprea din când în când şi răgea didactic. Traficul se blocase pe ambele sensuri. Conducătorii auto nu făceau scandal. Coborâseră din maşini şi fotografiau de zor alaiul cu telefoanele mobile. Câteva domnişoare veniseră chiar lângă turmă şi încercau să mângâie măgarul. Dumitru Stancu urmărea scena uşor neliniştit. Se temea ca porcul ăla de măgar să nu-l facă de ruşine, intrând brusc în erecţie.

Mai avea puţin şi ultimele oi părăseau şoseaua, azvârlindu-se peste şanţ, în miriştea din cealaltă parte a drumului, când de el se apropiară mai mulţi cetăţeni cu tricouri bălţate. Descinseseră dintr-o dubiţă pe care scria: "Spu