„O farsă tragicomică în care jocul de-a viaţa şi de-a moartea se întretaie dureros.”

Piesa lui Nikolai Erdman, „Sinucigaşul”, a fost pusă în scenă la Teatrul Naţional, în Sala Amfiteatru, de regizorul Felix Alexa, cu Dan Puric în rolul principal. O comedie amară, care face legătura între teatrul satiric al lui Gogol şi teatrul absurdului de după cel de-al Doilea Război Mondial, pe care a interzis-o însuşi Stalin.

Un spectacol de o actualitate şocantă în vremuri de criză, despre metanoia unui om, care rămâne şomer, fiind umilit de faptul că îl întreţine soţia (Ileana Olteanu). Tandemul nevestei cu soacra (Adela Mărculescu) este o povară mult prea greu de suportat. Piesa, scrisă în plin totalitarism, este un strigăt disperat pentru apărarea dreptului la viaţă, o parodie despre cum moartea cuiva este folosită de diferite grupuri de interese meschine, despre cum un surdomut ajunge să „vorbească” printre grăitori.

Actorii, cu excepţia lui Dan Puric, a Taniei Popa şi a lui Marius Manole, care au momente de-o naturaleţe extraordinară, nu au ieşit însă din tehnicitatea partiturilor. Scenografia semnată de Diana Ruxandra Ion, cu ceasurile şi cu uşile gri, lineare, unele după altele, care se deschid şi se închid deranjant, cu zgomote stridente, este destul de anostă şi de rece.

În distribuţie, alături de Dan Puric, care joacă, cu multă sensibilitate, vulnerabilitea şi slăbiciunea omenească, dar şi forţa de a-şi cere dreptul la viaţă, îi mai putem vedea, printre alţii, pe Costel Constantin, Marius Bodochi, Silviu Biriş, Lamia Beligan. Dan Puric are un moment cu totul deosebit când încearcă să cânte la tubă, pentru a-şi salva familia, şi strânge în braţe instrumentul cu toată neputinţa, amărăciunea şi disperarea omului ajuns pe o margine de lume. Traducerea textului îi aparţine Maşei Dinescu, iar Felix Alexa semnează versiunea