Poate că a scrie poveşti pare simplu, dar nu este deloc aşa... Ţine de talent, de intuiţie, de har... Ţine de minunea aceea numită suflet... Silvia Kerim a lansat la 26 mai, la Muzeul Literaturii Române, o "Bunică Albă", sau mai bine zis a treia ediţie a cărţii, cu izvorul poveştii cu tot. În turceşte, Kerim înseamnă nobil, generos, de calitate... Ei bine, Silvia Kerim locuieşte pe Strada Parfumului, iar parfumul este o metaforă în teologie a Duhului Sfânt, după cum spunea Silvia Chiţimia, prezentă la lansarea "Bunicii Albe"...
Silvia Kerim ştie, cu o eleganţă tulburătoare, cum se poate locui într-o casă hăruită de frumuseţe şi poezie, în această lume cotropită de praful insensibilităţii şi al indiferenţei. Iubirea pentru copii, oameni, animale şi natură se prelinge în poveştile pe care doar un condei ţinut de un suflet bun o poate face.
MELANCOLIE
Iubirea pentru Bucureştiul copilăriei a ieşit la iveală o dată cu "Vedere din Parfumerie", de asemenea, în primele emisiuni de după 1989 ale Televiziunii Române Libere, cum era moda să se spună, Silvia Kerim chema camerele de luat vederi, puţine existente atunci, să filmeze, să arate Bucureştiul pierdut, să pledeze pentru salvarea lui. Bucureştiul Silviei Kerim este unul cu grădini frumoase, liniştite, cu parcuri ce nu te lasă să treci indiferent pe lângă ele.
Un Bucureşti cu case boiereşti şi negustoreşti. Străvechea "Parfumerie", casă plină de stil şi de melancolie de pe Strada Parfumului, casa Silviei Kerim, clădită la 1847, este vizitată şi astăzi de umbrele apusului de soare, iar uneori ai senzaţia că faci un salt în trecut pe fundalul clopotelor ce se aud la Biserica Lucaci, la Sfânta Vineri sau la Ceauş Radu...
ACTIVITATE
A fost una din stelele unei promoţii de aur a Facultăţii de Limbi Străine, alături de Irina Mavrodin, Paul Miclău, Modest Morariu şi Mircea Ivănesc
