SCHIMBARE. Copilăriile micuţilor cu vacanţe de vară la ţară au trecut la cele cu studii intense de mitologie, „jocuri secrete” şi lecţii de pian. Sursa: Vlad Stănescu

Ziua Copilului adună, pentru cei mari, cele mai „haioase” amintiri despre copilăriile la ţară, în bătătura bunicilor. Astăzi, în lumea tehnologiei, copiii împart timpul între programele sofisticate ale grădiniţelor, cu limbi străine, şi ieşiri cu bicicleta sau pe role, în parc.

Mihaela şi fiul său, Mihai, sunt cei mai buni prieteni. Chiar dacă îi încap tiparele familiei fericite, copilăriile celor doi seamănă, mai degrabă, cu aventurile unor copii zburdalnici, în libertatea satului bunicilor, înconjuraţi de animale. Mihaela îşi aduce aminte că, acum treizeci de ani, nu stătea locului o clipă. La şase ani jumătate, Mihai se pierde în lumea zeilor sau, uneori, face scenariile romanului pe care ar vrea să-l scrie, la un moment dat, în Parcul Tineretului.

Dacă la vârsta lui, Mihaela avea de grijă de tot ce mişca în curtea bunicilor, de la păsări până la datul oilor la strungă, lui Mihai îi place să citească despre divinităţi, iar, când va fi mare, vrea să fie antropolog. Mihaela visa, în treacăt, să ştie tot despre vremea munţilor din Bucovina, locul în care a crescut.

1970

Şapte ani pe dealuri

Are 39 de ani, iar primii şapte i-a pe trecut, într-o copilărie fantastică, printre munţi, păduri, animale şi oameni frumoşi. Toate aceste lucruri le-a strâns şi le-a făcut, cumva, tematica propriei copilării. Dacă Bucureştiul i-ar oferi libertatea din Bucovina, locul în care a crescut, s-ar repezi să se caţere prin copacii parcurilor şi ar căuta, printre toate asfalturile, o pădure, un deal şi treburi de gospodărie care s-o facă responsabilă.

Chiar dacă ar intra în toate tiparele unor vremuri pe care le-au trăit mai toţi din