Uneori, realitatea pare un ghem de conspiraţii ieşite din laboratoarele societăţilor secrete unite şi reunite. Creiere strălucite, dar şi genii ale răului universal îşi unesc neuronii pentru a cuceri lumea. Maşinaţiuni şi malversaţiuni diabolice plutesc ca nori negri deasupra capetelor noaste, încercând şi reuşind să ni le taie. Ce mai, e pericol mare. Dar, după modesta mea părere, cel mai mare pericol e să luăm prostia drept inteligenţă.
Mă tem că aşa-zisele laboratoare ale răului nu sunt decât nişte adunături informe de proşti fuduli care-şi închipuie că ne vor face din vorbe. Recenta campanie pentru europene nu e decât exemplul palid al minciunilor prosteşti, al gogoriţelor enorme, al gogoşilor însiropate cu care – la toamnă – prezidenţialele şi, din patru în patru ani, parlamentarele ne vor jigni inteligenţa.
Voi începe cu prostiile galben-albastre, liberale. Cică Europa este liberală. Nu mă-mpingeţi, că ameţesc. Nu mă zguduiţi, că mă trezesc! Dacă Europa e ceva, atunci, din păcate, ea este socialistă şi populară. Birocratică şi corectă politic. Inconştientă şi abuzivă, şovăielnică, dar cu prinţipuri. Interesată în a-şi obţine pacea şi gazele cu orice preţ. În niciun caz liberală. A doua prostie vine chiar din capul listei: Norica Nicolai a găsit un vinovat în cazul infamei înregistrări cu Paul Păcuraru. Preşedintele Băsescu.
Dacă n-ar fi fost atât de obsedată, deşi obsesia are o istorie lungă, dna procuror ar fi înţeles că fostul ministru al familiei (ce ironie!) este singurul subiect şi obiect al filmuleţului. Atitudinea cea mai înţeleaptă era: ciocul mic şi tăcerea mare. Nu mai vorbesc de nebunia cu banii europeni pentru România. E de domeniul evidenţei că, în legislatura trecută, niciun sfanţ n-a venit spre ţara noastră din efortul parlamentarilor români. Şi nici n-or să vină, pentru că nu de aia se duc la căldurică
