Bănăţeanul povesteşte cum a devenit învăţător la insistenţele tatălui său care şi-a dorit ca băiatul lui să fie un domn. Profil:
Născut: 04.01.1934 în satul Zorlencior, Caraş-Severin
Educaţie: Şcoala Pedagogică din Caransebeş
Experienţă: învăţător, bibliotecar şi director al Căminului Cultural din Brebu
Familie: căsătorit, două fete, cinci nepoţi şi două strănepoate
Moise Mândrea este un bătrânn extrem de simpatic. De-a lungul vieţii, în cei aproximativ 40 de ani pe care i-a petrecut la catedră, a reuşit să educe şi să înveţe sute de copii. Domnul Moise este vesel, deschis şi senin. Povesteşte cu mare drag despre copilăria sa, tinereţe şi armată. Povesteşte ca şi când acest lucru s-ar fi petrecut în urmă cu puţin timp.
Munca grea i-a influenţat alegerea
„Primele clase le-am studiat în Zorlencior. Din clasa a IV-a, tata a decis că trebuie să urmez şcoala la Lugoj. Pentru că el era ţăran simplu, vroia să mă facă un domn. Aşa că am plecat spre oraş şi am continuat şcoala la Coriolan Brădiceanu. La un moment dat, am vrut să renuţ pentru că am luat bătaie de la unul dintre pedagogi, dar pentru o greşeală a unor colegi mai mari. Am suferit. Atunci tatăl meu m-a dus la pădure, pe câmp, m-a pus să muncesc. A tras de mine o vară întreagă pentru a mă convinge că este mult mai bine să învăţ decât să muncesc, pentru a mă face să înţeleg ce este greutatea. M-a convins că trebuie să continui studiile, dar m-au şi mutat din internat. A fost sever tatăl meu. Nu mi-a dat voie să joc cărţi şi a avut grijă să nu mă apuc de fumat. M-a prins că am jucat şeptică şi mi-a aruncat cărţile în foc”, spune bătrânul învăţător zâmbind. Anii de liceu i-a petrecut la Caransebeş, iar în anul 1953, când a absolvit a fost repartizat la Brebu.
Sarcinile nu-i lăsau timp liber
La Brebu a predat un an
