Pe masura ce criza avanseaza, apar si tot mai multe critici la adresa programului guvernamental de combatere a acesteia, ca si propuneri de adoptare a unor masuri alternative (se pare ca cea mai populara in mediul de afaceri este propunerea de reducere a impozitelor si taxelor!). Guvernul incearca sa raspunda criticilor, sa preia cat mai multe propuneri si sa faca pe plac cat mai multor oameni. Pana la un punct, aceasta atitudine este explicabila si face parte din jocul politic democratic. Exista insa primejdia, dupa parerea mea, ca Guvernul sa se risipeasca in prea multe programe, masuri, interventii punctuale, care creeaza initial imaginea unei autoritati active si implicate, dar care, cu timpul, se dovedesc greu de gestionat si de pus in practica. Mi-a venit astfel in minte acel dicton latin Non multa sed multum (nu multe, ci mult), care exprima intr-o forma concisa recomandarea de a ne concentra pe calitate, si nu pe cantitate.

Guvernul a luat deja principalele masuri pe care le putea lua in conditiile specifice ale Romaniei. Incheierea acordului cu Fondul Monetar International si fondurile atrase de la Uniunea Europeana au fost o miscare decisiva pentru stabilizarea cursului de schimb si pentru finantarea deficitului bugetar. Deficitul bugetar a fost stabilit la limita finantabilitatii, iar cheltuielile bugetare au fost rationalizate si restructurate, punandu-se accentul pe investitii si protectie sociala. In pofida mult discutatului impozit forfetar (care a fost introdus cu mare stangacie si fara un studiu de fundamentare adecvat), trebuie recunoscut ca deocamdata a fost evitata marirea impozitelor si a taxelor importante. S-au adoptat si cateva programe care sprijina in mod direct cererea (cum ar fi programul de innoire a parcului auto sau, in aceste zile, programul "Prima Casa") sau productia (programele garantiilor de stat). Dar ar fi o mare