Noaptea tarziu, trecut de ora 24.00. Ma intorc de la serviciu si aproape de casa, in intersectia din Piata Iancului, opresc in fata unui magazin non-stop. Dupa ce ma dau jos din masina, dar inainte de a intra in supermarket, aud pe cineva adresandu-mi-se. "Bai, alooo! Bai...!"
Nu ma intorc. Dupa cateva secunde, din nou: "alooo, baiii!" Ma uit in jur, nimic. Cand privesc in dreapta mea, ascuns oarecum dupa un stalp si un tufis, un personaj ciudat, tatuat, cu lant gros la gat si negricios la fata se indreapta spre mine. Ma uit o clipa mai atent la el, dar nu ma opresc. Deja nervos ca il ignorasem (ma gandeam eu), individul imi urla peste cateva secunde din nou. Numai ca de data asta pe un ton infricosator.
"Da bai, cu tine vorbesc, da, da, cu tineee, steai ashea!" Imi dispare tot calmul, dramuit si asa cu greu dupa o zi intreaga de munca si ma opresc, fara insa a-i raspunde. Omul noptii isi arata chipul in lumina strazii. In loc sa ii lumineze fata, becul stalpului mai rau il intuneca. Nici pe mine nu m-a ajutat sa il vad mai bine. Asa cum puteam totusi intui, in pacla noptii se ascundea un chip ciudat, inrait, suparat de ani buni pe viata si nedispus nici unei concesii.
Cand tocmai am crezut ca absurdul momentului se apropie de final, baiatul din intuneric imi arunca o noua provocare: "Baaaa, ce zi e astazi?"
Imi spun ca pana aici mi-a fost. "Sa ii raspund, sa nu ii raspund? Imi fac repede cateva calcule. Daca nu ii raspund, treaba se poate inrautati brusc. Daca ii raspund, risc sa ma faca tembel ca il iau la misto, 'adica ce? eu nu stie ce zi e, trebuie sa ii spun eu?'" Orice raspuns ma gandeam ca i-as fi dat, riscam sa ma trezesc in mijlocul unui scandal sau chiar al unei batai.
Tot cantarind sansele de a scapa onorabil din negura noptii, imi dau seama ca eu insumi am uitat ce zi e astazi! "Doamne fereste!
