» Litoralul ocupa unul din primele locuri in tara la capitolul violenta. Case de schimb valutar jefuite, vanzatori macelariti, reglari de conturi, batai intre clanurile interlope. Statisticile politiei nu arata decat o fata a situatiei reale din strada. Atunci cand toate incercarile oamenilor legii de restabilire a ordinii esueaza, ramane o singura solutie: interventia DIAS. Prost platiti in comparatie cu riscurile la care se expun, "mascatii" duc in fiecare zi greul operatiunilor speciale la malul marii. In spatele fiecarei masti se ascunde o poveste de viata: greutati, copii, saptamani petrecute pe patul de spital.

Baza "mascatilor" este departe de standardul intalnit in filmele americane. O cladire mica, amenajata chiar de luptatorii Departamentului de Interventii si Actiuni Speciale. Comandantul, comisar- sef Emanoil Moraru, iesit din tura de noapte, isi bea cafeaua alaturi de luptatorii sai. Imbracat lejer, converseaza destins cu "trupa". A fost o noapte linistita, toti sunt bine-dispusi. Luptatorii se amuza copios pe seama unei adrese venite pe numele unuia dintre ei. Omul a cerut aprobare sa-si cumpere un pistol si i s-a cerut sa demonstreze ca utilizeaza arme de foc la munca. Altul isi aduce aminte ca a avut nevoie de o adeverinta de la doctorul de familie cum ca este sanatos, desi la DIAS este supus periodic la teste fizice extreme. Fiecare membru din echipa are studii superioare. Comandantul Moraru ma pofteste in birou. De la prima vedere iti dai seama ca ai de-a face cu un ofiter iesit din tiparele politiei romane. Cere din capul locului sa-i spui pe numele mic, iar subordonatii nu iau pozitia de drepti in fata lui. Atmosfera de la DIAS Constanta aminteste de vestiarul unei echipe de fotbal american. Biroul comandantului, care de altfel ii este casa si masa pe timpul misiunilor, este mic. Pe pereti sunt expuse doua sabii. Una romana si o katana