Daca bancile nu reduc suficient de mult dobanzile in Programul "Prima casa", pana la 3-4%, astfel incat ratele pentru un apartament de doua camere in zona a doua sau a treia a Capitalei sau intr-un oras de marime medie din tara sa fie accesibile pentru tineri casatoriti, statul trebuie sa se retraga din program si sa se gandeasca la o alta formula.
Astfel, daca rata pentru un apartament de doua camere nu scade la 200 de euro, maximum 300 de euro pe luna, indiferent ce calcule sau ce garantii sunt necesare, programul va fi un esec, pentru ca nu se va adresa celor care au cu adevarat nevoie- tinerii la inceput de cariera.
Ceea ce nu spune nimeni (deocamdata) este ca de fapt bancile, care sunt cu creditele la pamant, au mai multa nevoie decat statul de acest program, iar statul nu va face decat sa le ofere business pe tava.
Statul trebuie sa negocieze dur cu bancile - intrati in program cu aceste conditii sau nu facem programul deloc.
Problema este ca pentru multe banci ar fi buna aceasta garantie retroactiva! Adica s-au ambalat atat de tare la finantare in anii 2007-2008, pe niste preturi si pe niste conditii care depaseau, era evident, limita rezonabila, incat acum au fiecare o portie tot mai mare de credite imobiliare care depasesc valoarea la zi a garantiilor.
Noroc ca Romania este, ca si Spania, o piata unde familia sare in ajutorul rudelor in caz de dificultati de plata a ratelor si, de asemenea, ca intermedierea bancara a ramas redusa si numai 200.000 de apartamente si case au fost cumparate prin credite ipotecare sau imobiliare, din cele 7,5-8 milioane de locuinte existente.
Insa asa cum s-au desfasurat negocierile pana acum, statul nu arata ca stie intr-adevar ce vrea.
Dupa ce ca au iesit pe piata fara sa aiba habar de multe din elementele programului si fara sa fi facut un studiu in prealabil, autoritatile continua seria
