Cât de uşor ne obişnuim să trăim o săptămână pe an la cota absolută a turismului all-inclusive? Între condeiul lui Baudelaire şi penelul lui Matisse, triada "luxe, calme et volupté" avea să capete notorietate la începutul veacului al XX-lea. După o sută de ani, imaginea poantilistă a femeilor îmbăindu-se pe malul unei ape, lângă care vegheau o bărcuţă şi un pin roşu, avea să capete, în conştiinţa turistului român, o soră (nu neapărat geamănă) la fel de senzuală: baia turcească - hamam - într-un hotel cu multe stele, pe timpul unei vacanţe care conţine, cântărite cu măsurile mileniului trei, aceleaşi elemente. Lux, calm şi voluptate. Aşa ar defini un sejur all-inclusive în Turcia exclusivistă...
NECESITATE SAU MODĂ? Parafrazând o "dilemă" clasică, de-acum - ce va fi fost întâi, oul sau găina? - am ajuns să ne întrebăm: oare cine s-a ivit primul: turistul sau operatorul din turism? Pentru că, este clar, unul fără celălalt nu se poate. Şi, adeseori, nu doar că depind unul de celălalt, dar se şi definesc unul în funcţie de celălalt.
În ce priveşte all-inclusive-ul pe ţărmurile egeene sau mediteraneene ale Turciei, cu siguranţă că el a început prin identificarea nevoilor turiştilor. Şi pentru că sunt turişti şi turişti, există, bineînţeles, all-inclusive şi... all-inclusive, numărul de stele înmulţindu-se în funcţie de ceea ce oferă fiecare destinaţie, fiecare hotel în parte.
Zona exclusivistă a all-inclusive-ului, aveam să ne dăm seama după o călătorie de opt zile prin mai multe staţiuni turceşti, este dată nu numaidecât de "greutatea" pachetului turistic, cât de... detalii. Cu cât mai multe nevoi ale turistului sunt rezolvate, cu cât mai multe detalii sunt aproape de perfecţiune, cu atât "exclusivismul" e mai accentuat.
Poate că acum câţiva ani, când a început "moda" acestui tip de turism, românul va fi fost interesat să aibă mâncare sănătoasă,
