Rampele pentru cei cu dizabilităţi par destinate unor exerciţii extreme. Mai multe rampe de acces pentru persoanelor cu probleme locomotorii îi supun pe aceştia unor exerciţii de echilibristică Înclinaţia mare a rampelor şi lipsa balustradelor creează reale dificultăţi pentru cei peste 1.100 de persoane cu handicap fizic din judeţ. Aceştia se plâng că instituţiile publice nu le-au amenajat corespunzător căi de acces şi că, acolo unde există, multe le solicită eforturi mari de a le folosi. În replică, instituţiile invocă lipsa de fonduri şi spun că se descurcă cum pot ca să nu le lipsească rampele obligatorii.

„Un plan înclinat şi îngheţat e mai periculos decât o scară”

Alexandru Oprea are 57 de ani şi, de la un an şi două luni are un handicap locomotor de poliomelită. Este membru al Asociaţiei Persoaneleor cu Handicap Locomotor din Bistriţa şi spune că, adeseori, s-a lovit de imposibilitatea de a ajunge în unele instituţii, pentru că nimeni nu se gândeşte la nevoile oamenilor ca el. „Am văzut unele rampe mult prea înclinate sau fără balustradă. Cum să te foloseşti de ele? Eu nu merg cu scaunul cu rotile şi mi-e greu să le folosesc. Nu mă gândesc la cei care sunt imobilizaţi în scaune cu rotile. Nu s-a gândit nimeni să schimbe măcar rampele sau să le acopere cu ceva covoare antiderapante. Iarna,un plan înclinat şi îngheţat e mai periculos decât o scară”, spune bărbatul îngrijorat. Acesta aminteşte şi de sedii în care rampele nu au balustrade sau intrarea pentru cei cu dizabilităţi este în spate şi nu în faţa intrării normale. „La Casa de Cultură mi s-a spus că rampa e undeva în spate. De ce nu pot intra şi cei cu handicap fizic pe acolo pe unde intră oamenii obişnuiţi? Trebuie să înconjor mereu”, mai spune bărbatul. Ca el sunt alţi 1.178 de bistriţeni care suferă de dizabilităţi fizice, dintre aceştia, 50 fiind copii.

Mai mu