Spune că are amintiri concrete din mai multe existenţe. Este scriitor, critic, colaborator al mai tuturor revistelor literare din ţară. Despre Ştefan Ion Ghilimescu se pot scrie romane. Poţi sta ore în şir de vorba cu el şi te va plimba prin toată cultura, îţi va povesti întâmplări cu personaje pe care le cunoşti doar din cărţi. Ştefan Ion Ghilimescu este poet, critic şi istoric literar, publicist, antropolog cultural şi consilier superior în cadrul Direcţiei pentru Cultură şi Culte Dâmboviţa, numit din 1990 de Andrei Pleşu. “Faptul că am fost numit de Andrei Pleşu mă onorează”, a subliniat scriitorul.
Familie de tradiţie în cultură
Se trage dintr-o familie foarte veche care se înrudea îndeaproape cu a junimistului Petru Verussi, pictor cu studii la Paris, primul profesor de estetică şi istoria artei din cadrul Şcolii de Bele-Arte din Iaşi. Tatăl scriitorului a fost, în prima tinereţe, secretarul particular al lui Nichifor Crainic – de aici o întreagă odisee a schimbării numelui pentru a-şi putea introduce copiii în şcoli sub comunişti. Astfel, a trecut de la Verussi la Mihai şi Ion. Ghilimescu este un pseudonim care-i aminteşte de străbunicul său.
“Străbunicul avea un chilim în războiul de independenţă, care i-a salvat viaţa. Un inamic a vrut să-l înjunghie şi a nimerit în pielea aceea foarte rezistentă. De atunci şi-a zis Ghilin. Când aveam vreo 20 de ani am publicat o anchetă şi m-am folosit de un pseudonim: Ghilinescu. Cei care au citit au crezut că este Ghilimescu şi că vine de la ghilimele. Aşa că am rămas Ghilimescu”, povesteşte amuzat criticul.
Deşi a publicat nenumărate articole de critică în reviste înainte de 1989, debutul editorial s-a produs abia în 1996 cu volumul “Figuri ale romanului”. Ca profesor asociat, a predat din 1992 până în 1998 estetică, literatură universală şi teoria literaturii la U
