Sorin Ioniţă: "Carevasăzică, Susan Boyle a ieşit până la urmă pe locul doi, şi nici de Costel Busuioc n-am mai auzit mare lucru în ultima vreme, de unde se vede ce soartă de efemeride au până la urmă genul ăsta de talente explozive."

Noroc - de data asta - cu lentoarea administraţiei române, care, la un moment dat, voia să-l bage pe dl Busuioc în brandul de ţară, aşa cum cu ani în urmă aproape că acceptase propunerea unor băieţi super-deştepţi din industria de PR ce erau cât peaci să lanseze o campanie plătită pe bani publici de rebrenduire a României centrată în figura lui Adrian Mutu, chiar cu câteva luni înainte ca acesta să fie prins cu drogurile şi dat afară de la clubul britanic unde evolua. A fost unul dintre puţinele momente când incapacitatea ministerială de a pune un plan în aplicare chiar ne-a făcut bine.

Acum, s-a ivit din senin încă un asemenea moment stelar: Comisia Europeană e pe cale să decidă săptămâna aceasta ca, pentru a veni în ajutorul statelor membre mai slabe şi mai lovite de criza economică, să facă în 2009 şi 2010 o derogare de la regula cofinanţării naţionale. Cu alte cuvinte, statul membru să nu mai asigure din surse interne 15%-20% din fonduri, ci să primească totul pe tavă de la Bruxelles. Cum oferta este foarte tentantă, ţările finanţatoare nete ale Uniunii (Germania, Marea Britanie, Olanda) au insistat ca regimul preferenţial să se aplice până la un plafon european total de 14 miliarde de euro, iar sumele să se aloce pe criteriul „primul venit, primul servit”.

Bucuria prostului - adică a statului care în 2007 şi 2008 n-a reuşit să consume mare lucru din fondurile structurale; ghiciţi care o fi ăla. Până acum n-am cheltuit nimic pentru că ne urnim greu, ca de obicei, iar ce e de făcut în cei şapte ani ai ciclului bugetar noi lăsăm pe ultimii trei. Dar iată că acum, ca şi în cazul fericit cu brandul M