In concursul disperarii electorale, tot scotocind prin gunoiul revarsat din gurile hulpave dupa voturi, spre a-i gasi o intrebuintare aducatoare de iubire, politicienii au ajuns in acelasi timp la o descoperire: n-a mai ramas nimic de invartit.
Si tot belind ochii prin peisajul sterp, doar-doar vor zari o iesire din criza care afecteaza pana si mesajul (parea ca minciuna e eterna, doar adevarul era un rezumat de genul "respir", "privesc", "vomit"), se nimeri in calendar 1 Iunie.
Si brusc, isi inaltara mainile spre cer, multumind lui Doamne-Doamne ca a mai aruncat o privire spre ochii plansi care cer libertatea, s-o vaza prinsa in chimir. Cruci largi se pornira de indata si, cu studiul de fezabilitate picat din ceruri, facu politicianul doua drumuri. Unul la librarie, sa cumpere creta colorata, al doilea in parculetul unde copilasii erau pregatiti sa deseneze diverse chestii pricepute din lumea pe care o vad pura, dar numai fecioara nu e.
Maximul de penibil l-a reusit Emil Boc, in Parcul Tineretului. "Sa ridice mana sus toti copiii cuminti. (S-au executat) Ee, sa mai zica cineva ca n-avem in Romania copii cuminti!"
Corect spui, domnule draga, dar n-ai ratat ocazia sa le oferi o mostra de ce se va intampla cu ei cand vor creste mari! Ce-i drept, explicatiile de campanie, venite de la toate partidele aflate in demonstratie de prichindeala, sunt pe masura: nu este ilegal, copilul face parte din simbolistica umana.
Sa juri ca par patrunsi de adevarul acestor spuse! Doar ca romanul, dupa cum consider sa cred, nu e chiar o vita incaltata. Dupa ce ti-a pus poporul in spinare diverse etichete vesele, ca are o idee despre cat te duce mintea, te fotografiezi cu mititeii si ai pretentia sa pari credibil? Cine i-o fi invatat ca daca asterni o capsuna peste un rahat se cheama ca poti sa chemi oamenii la masa?
