Gaunism magic
Sarbatoarea fetitei moarte, debutul regizoral al actorului Matheus Nachtergaele, este un film brazilian de festival comme il faut. Bifeaza totul: un protagonist tarat (si divinizat nejustificat), note fantastice, secvente violente (cum ar fi niscaiva animale sacrificate si – cireasa de pe tort – un incest homosexual), dialoguri (si monologuri) teatrale, cantece „din popor”, o cromatica destept aleasa, cadre lungi cu camera in mana samd.
Numai ca filmul, gandit probabil si ca un omagiu adus Noptilor Cabiriei, nu creste deloc (desi elemente conflictuale insuficient exploatate sunt destule), iar „Sfantul” lui Nachtergaele nu are nici pe departe atata viata ca prostituata lui Fellini, oricata „culoare” i-ar darui creatorul sau. Regizorul debutant a reusit sa aplice destul de convingator (chiar daca cu prea multe socuri gratuite) o reteta bine insusita, dar merita oare sa te plictisesti doua ore cu filmul sau, pentru a nu afla altceva decat ca oamenii in mizerie tanjesc dupa sacralitate?
Citeste si comenteaza pe Strafulgerari.
Despre noi toti
Am pierdut Toti ceilalti de Maren Ade la Berlin si ma bucur ca am avut sansa sa-l prind la TIFF. De mult n-am mai vazut un film avand in cea mai mare parte doar doua personaje (mai apare de cateva ori si un alt cuplu, ca element de opozitie) care sa ma captiveze timp de doua ore. O amica nemtoaica mi-a zis dupa proiectie ca situatiile si dialogurile sunt specifice generatiei tinere din tara sa, insa mie mi se par universale. Relatia analizata, cu un simt al observatiei aproape antropologic, de catre tanara cineasta ne pune in fata ochilor multe din problemele cu care ne confruntam cu totii: ura care se naste din dragostea sufocanta, teama de a nu oferi mai mult decat primesti, vanitatea de a parasi inainte de a fi parasit, groaza de a nu cadea in banalitate etc. @N_
