Cea mai des întâlnită întrebare care se aude astăzi este, evident, când ieşim din criză. Cum definiţia crizei este însă mai mult una originală, proprie fiecăruia care întreabă, singurul element comun pentru o definiţie ar fi când depăşim actuala stare a lucrurilor.
România, de la manageri la debitori şi de la creditori la economişti, a trăit nouă ani în care a învăţat lecţia economiei consumului şi a pieţelor în expansiune. A fost o lecţie de conjunctură, pe care cei mai mulţi au crezut-o un succes personal. Acum, eşecul, fie el de conjunctură sau cel personal (ca în imobiliare, de exemplu), a adus un apel la stat, ca şi cum ar existat un buton magic care ar repune economia în viteza de altădată. Dar, dacă este să se facă prognoze legate de criză, cea mai consistentă este legată de lumea de după. Iar acea lume nu va mai semăna cu România anului 2007. Oricum, deşi fiecare vrea să revină la modelul de business şi stilul de viaţă al acelui an, perioada marilor schimbări va mai dura. Aceasta pentru că tendinţele abia acum se consolidează în pante tot mai descendente şi nici vorbă de vreun semn de schimbare a direcţiei. În buletinul de conjunctură pe care Institutul de Statistică îl realizează pentru evaluarea trimestrială, scăderea va continua şi în lunile care vin.
Dacă e ceva ce s-a schimbat, poate este ritmul, acum ceva mai uşor. Dar scăderea continuă. Mai lentă sau chiar o relativă stabilitate pentru industria prelucrătoare şi construcţii, mai consistentă în servicii şi comerţ, domeniile care de fapt arată venirea celui de-al treilea val al ciclului de criză. Dacă primul val a adus turbulenţele financiare, al doilea scăderile din imobilar şi industrie, iată că a venit rândul consumului şi al serviciilor. Va mai urma unul cu reducerea drastică a activităţii în construcţii (dacă nu va reporni creditarea mâine, şi mă îndoiesc profund de acest lucru) şi ci
