Nu ne mai sfiim să ne exprimăm vădit frustrările, pornim certuri din senin şi fără motiv, ridicăm tonul cu uşurinţă când ni se pare că nu suntem înţeleşi, ne enervăm foarte repede şi nu de puţine ori aruncăm cu jigniri. Un număr parcă tot mai mare de bărbaţi şi femei deopotrivă se regăsesc în această atitudine agresivă care pare că a luat locul comunicării paşnice în cuplu.

"Agresivitatea a existat dintotdeauna în unele relaţii de cuplu, doar că în ultimii ani ea a ieşit mai mult la suprafaţă. În zilele noastre ne manifestăm cu toţii, şi bărbaţi, şi femei, mai puţin cenzuraţi şi rigidizaţi de norme, valori şi principii care până nu de mult ne ţineau într-o stare de ascundere a ceea ce simţeam şi gândeam.

Ne permitem, ne dăm voie să fim mai manifeşti, pe de o parte, pentru că cenzurile sociale şi morale au mai slăbit în ultimele decenii, iar pe de altă parte, pentru că tot ceea ce este ţinut ascuns de-a lungul timpului izbucneşte violent la suprafaţă la un moment dat", spune psihologul Ştefania Niţă, de la Centrul de Psihologie de Acţiune şi Psihoterapie.

Agresivitatea este indicatorul unei comunicări afective precare. Când cei doi nu-şi mai exprimă prin cuvinte emoţia, bucuria, nemulţumirile, suferinţa, ies la iveală aceste manifestări agresive şi nu de puţine ori violente. Care este finalitatea unei asemenea relaţii? "Sunt cupluri care rămân ani de zile într-o relaţie de dependenţă a agresorului faţă de victimă şi a victimei faţă de agresor.

Sunt frecvente cazurile de abuz casnic în care, deşi agresată constant şi uneori cu riscul de a-şi pierde viaţa, victima nu poate să se desprindă de agresor. Legătura dintre aceşti parteneri este puternică şi se confruntă cu o dificultate de separare. Relaţia se poate derula în acest mod întreaga viaţă, cei doi gândind că "ne certăm, suntem mai temperamentali, dar ne împăcăm m