După 50 de ani de comunism şi 20 de capitalism, agricultura românească se află în zodia Paparudei. Adică la discreţia cerului şi a fenomenelor meteorologice. La fel ca şi în urmă cu 2.000 de ani, dacă plouă avem recolte bogate, iar dacă e secetă, ne paşte foamea...
La fel ca şi în urmă cu 2.000 de ani, guvernanţii de azi privesc cerul cu îngrijorare şi se roagă ca Dumnezeu să ne înţeleagă problemele şi să ne trimită ploile salvatoare. Uneori, Dumnezeu îi ascultă şi ploile care nu se mai termină se transformă în inundaţii. Când gluma se îngroaşă, autorităţile locale recurg la soluţii istorice şi trimit paparudele să descânte.
Este, probabil, nota de originalitate pe care noi o adăugăm unei Uniuni Europene care a renunţat de mult să se mai lase la voia întâmplării. România, ţară care - vorba ministrului Sârbu - ar putea hrăni 80 de milioane de locuitori, dă din colţ în colţ în fiecare an, pentru doar 20. De ce?
Simplu: pentru că nu avem irigaţii. Sau avem puţine. Sau costă prea mult. Sau…
Ceauşescu s-a îngrijit de treaba asta şi a lansat un program amplu. N-au mai rămas din el decât ţevile de aluminiu furate de ţărani de pe câmp şi folosite pe post de grinzi la magaziile din gospodărie. Sau îngropate pur şi simplu pe undeva în aşteptarea creşterii preţului la D.C.A. Dintr-o suprafaţă de aproape un milion de hectare irigate s-a ales praful. N-au mai rămas decât tranşeele canalelor. „Pariul cu agricultura” lansat de Petre Roman a fost câştigat de agricultură. De agricultura primitivă făcută ca pe timpul dacilor. Cu sapa şi cu vaca înhămată la plug. Asta, în timp ce Ministerul Agriculturii este cel mai încărcat cu funcţionari dintre toate ministerele ţării. Şi unde miniştrii se schimbă lăsân-du-şi moştenire scheme pline cu pipiţe şi traficanţi de caltaboşi.
Agricultura României este aruncată ferm în zodia Paparudei. De unde n-o vor scoate ni
