Atacul lui Adrian Severin împotriva Monicăi Macovei şi acuzele de corupţie aduse comisarului pe Justiţiei arată cum poate fi relansată o campanie stupidă şi goală de conţinut. Electoratul ar trebui să-i fie recunoscător talentatului domn Severin, care demonstrează că ura şi sforăriile nasc monştri chiar şi la Bruxelles.

Tot răul, spre bine. Lipsa temelor europene, a proiectelor, programelor şi a dezbaterilor serioase i-au arătat pe politicieni în toată splendoarea demagogiei, a formei fără fond puse pe pilotul automat al limbuţiei agresive şi agramate. Cu mitocănia afişată în prime-time şi misoginismul scos din adâncurile psihanalizabile ale frustrărilor, politicianul-candidat este răspunsul la întrebarea de ce nu votează românii. Discursul vidat de orice idee al vânătorului de „pipiţe“ făr㠄serviciuri“, Crin Antonescu, playback-urile lui Geoană pe scenele din Caracal şi Alexandria vestind victoria socialismului pe mapamond sau cuplul de „patrioţi“ Becali–Vadim promiţând că vor face „o miuţă, aşa ca în Ghencea“ pe culoarele Parlamentului European sunt doar ultimele argumente în favoarea unui week-end cât mai departe de urna de vot.

Singurul viciu de procedură în această strategie a fost neputinţa de a stăpâni ura împotriva Monicăi Macovei, lucru ce s-a dovedit benefic, pentru că astfel a repus în dezbatere problema justiţiei, a luptei anticorupţie şi a antireformismului PSD şi PNL.

Mulţumită lui Adrian Severin, coautorul din umbră al textului de pe lista întocmită de socialiştii europeni, menită s-o discrediteze pe Macovei în scopul de a fi numit comisar; datorită Noricăi Nicolai, care nu uită şi nu iartă competenţa şi lipsa de slugărnicie, a lui Adrian Năstase, căruia i s-au dereglat iremediabil mecanismele corupţiei, dar mai ales prin cei doi prezidenţiabili, Antonescu şi Geoană, al căror unic „patriotism“ e trădarea adevărului, populaţia încep