Sunt oamenii momentului: Dan Petrescu şi Răzvan Lucescu. Meseriaşi, altruişti, tenace, pasionaţi şi oneşti, cei doi proiectează fotbalul viitorului. Un fotbal din care şmecheria şi mica ciupeală sunt excluse. Dan Petrescu a construit un templu în deşert. A adus fotbalul stelar în Bărăgan. Istoria va reţine că Unirea Urziceni este cea de-a treia echipă românească admisă în grupele Ligii Campionilor, după Steaua şi CFR Cluj. Echipe încărcate de istorie, precum Dinamo, Rapid, Craiova sau Poli Timişoara, nu se pot lăuda cu o asemenea performanţă.
Miracolul e definit de coordonatele noii campioane: oraş mic, echipă cu doar trei ani vechime în prima ligă, jucători fără nume, buget modest. Un patron inteligent, un conducător priceput şi, mai ales, un antrenor excepţional au transformat însă cântecul pierdut al dropiei în imnul magic al Ligii Campionilor.
Dacă Unirea Urziceni s-a distanţat decisiv de Dinamo cu o etapă înainte de final, un mare merit îi aparţine lui Răzvan Lucescu. Modul în care acest tânăr antrenor a mobilizat Braşovul, echipa de care tocmai se desparte, este admirabil. Chiar şi dinamoviştii ar trebui să-l aplaude în picioare: Răzvan a făcut o demonstraţie de pricepere şi de caracter. FC Braşov le-a arătat adversarilor cum ar fi trebuit să gândească şi să joace ei pentru a fi campioni.
Acum, FC Braşov deţine o mică şansă de a prinde cupele europene. Ca să se întâmple o aşa minune, în ultima etapă trebuie îndeplinite simultan patru condiţii: 1. FC Braşov să câştige, acasă, cu FC Timişoara; 2. Steaua să piardă la Urziceni; 3. Rapid să piardă acasă cu Poli Iaşi; 4. FC Vaslui să nu câştige la Craiova.
Una dintre condiţii are legătură, aşadar, cu Dan Petrescu. Răzvan, făcându-şi impecabil meseria, l-a ajutat pe Dan să devină campion. S-ar cuveni ca şi Dan, făcându-şi impecabil meseria, să încerce să-l ajute
