Luni seara, Parcul Plumbuita din Capitala a fost gazda a patru ore si jumatate de "poezie, muzica, dialog si recompatibilizare" alaturi de Cenaclul Flacara. Adrian Paunescu, Mircea Vintila, Victor Socaciu si multi altii au aratat ca arta poate exista si in spatele fumului de gratar. "In orasul lui Mozart chiar el n-are loc/ De comert excesiv si de muzica rock".
Este luni seara si Parcul Plumbuita din Capitala freamata. In departare, o boxa murmura "timid". E clar, nu e concert rock, caci daca ar fi, nu ti-ai putea asculta nici gandurile. Este altceva la mijloc. Ca sa afli despre ce e vorba, nu trebuie sa stii prea bine drumul catre scena, caci te poti ghida foarte usor dupa mirosul de mici sfaraitori care incadreaza sirurile de oameni.
Pe stanga si pe dreapta, nori grosi de fum se inalta din spatele gratarelor. Pe aici e calea! Cateva sute de metri mai incolo, afli si motivul aglomeratiei si al sunetului care nu reuseste sa acopere decat distante mici: Cenaclul Flacara prezinta cativa debutanti, pe aceeasi scena care anul trecut gazduia un concert Toto Cutugno.
In fata scenei se gasesc cateva zeci de scaune ocupate din timp, inconjurate de cateva sute de persoane care privesc ba in picioare, ba culcate pe iarba ori pamant. Se contureaza un fel de Woodstock al zilelor noastre, "asezonat" cu miros de mici si de vata pe bat.
Amfitrion este, desigur, Adrian Paunescu. Infuriat, incearca sa tina in frau poate cea mai pestrita adunatura de melomani si gura-casca ce a umbrit vreodata pamantul patriei. "Astamparati-va, stati pe scaune si invatati", cere poetul, suparat pe cativa copii galagiosi. Putin mai tarziu, isi aminteste ca le-a ramas dator detractorilor si profita de moment pentru a le raspunde: "celor care ne batjocoresc, eu le garantez ca inca sunt viu".
Dupa debutanti vine randul lui George Nicolescu, una din
